Consumer credit dispute: Supreme Court declines material competence and remands appeal against tribunal decision to Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la 4 martie 2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 4.1, art. 4.2 şi art. 4.3 din contractul de credit de consum nr. x din 6 iunie 2008, referitoare la dobânda variabilă, dreptul băncii de a modifica în mod unilateral dobânzile şi comisioanele, comisionul de administrare şi comisionul de acordare;

2. să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. III pct. 3 din actul adiţional, referitoare la rata anuală a dobânzii, pct. 4, pct. 5 şi pct. 6;

3. să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. IX pct. 1 din actul adiţional, referitoare la exceptarea de la transmiterea notificărilor;

4. să dispună restituirea sumelor încasate de pârâtă, începând cu 6 iunie 2008 şi care reprezintă diferenţa dintre dobânda stabilită iniţial de 8,95% şi dobânda percepută ulterior, în urma modificării unilaterale a acesteia;

5. să dispună restituirea sumelor încasate nelegal, cu titlu de comision de administrare în cuantum de 6.202,33 CHF, începând cu 5 iunie 2007;

6. să dispună restituirea sumelor încasate nelegal, cu titlu de comision de acordare credit, în cuantum de 581,875 CHF;

7. să o oblige pe pârâtă la plata dobânzii legale pentru sumele încasate nelegal de la data plăţii şi până la restituirea efectivă;

8. să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000 şi Legii nr. 289/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 2788 din 7 iunie 2017, Judecătoria Botoşani a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 4.1, art. 4.2 şi art. 4.3 din contractul de credit de consum nr. x din 6 iunie 2008, cu privire la dobânda variabilă, comisionul de administrare şi comisionul de acordare; a obligat-o pe pârâtă la modificarea contractului în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive; a obligat-o pe pârâtă la refacerea graficului de rambursare, în privinţa dobânzii contractuale, în sensul că aceasta este fixă, de 8,95%, pentru perioada cuprinsă între 6 iunie 2008 şi 19 mai 2009 şi de 4 % pentru perioada ulterioară datei de 19 mai 2009; a obligat-o pe pârâtă la restituirea către reclamant a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, comision de acordare şi diferenţă de dobândă variabilă în cuantum de 4.728,3 CHF; a constatat ca abuzivă practica pârâtei de imputare a sumelor achitate cu întârziere în cuantum de 9.268,16 CHF, cu prioritate şi în mod exclusiv asupra penalităţilor de întârziere; a obligat-o pe pârâtă să refacă calculele, în sensul că imputaţia plăţii sumei de 9.268,16 CHF, achitate în perioada cuprinsă între 17 februarie 2011 şi până la 24 martie 2017, să se facă cu prioritate asupra debitului principal, respectiv suma de 6.116,99 CHF asupra debitului principal şi suma de 3.151,17 CHF asupra dobânzii; a dispus restabilirea echilibrului contractual în sensul că sumele ce se vor achita în continuare se vor imputa după cum urmează: 2/3 asupra debitului principal şi 1/3 asupra accesoriilor; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. S.A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 1390-A din 21 noiembrie 2017, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul declarat şi a obligat-o pe apelanta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată din apel în cuantum de 1.500 RON.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 171 din 14 septembrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 23 octombrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 1390-A din 21 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Botoşani este Curtea de Apel Suceava, rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 1390-A din 21 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2018.