District heating supplier's 18.32 RON recovery appeal rerouted to Court of Appeal; High Court declines jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la 24 iulie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata:

1. sumei de 18,32 RON, reprezentând contravaloare energie termică furnizată în spaţiile comune, aferentă perioadei cuprinse între noiembrie 2015 şi noiembrie 2016;

2. sumei de 0,02 RON, reprezentând penalităţi de întârziere;

3. penalităţilor de 0,02% pe zi de întârziere, calculate de la data scadenţei facturilor şi până la data plăţii;

4. cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile din Legea nr. 325/2006, Legea nr. 51/2006, Legea nr. 230/2007, H.G. nr. 1588/2007, Ordinul nr. 483/2008 A.N.R.S.C şi Ordinul nr. 343/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 5369 din 3 noiembrie 2017, Judecătoria Botoşani a admis cererea formulată; l-a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 18,32 RON, reprezentând contravaloare cotă comună energie termică aferentă perioadei cuprinse între noiembrie 2015 şi noiembrie 2016, a sumei de 0,02 RON, reprezentând penalităţi de întârziere aferente debitului principal şi a penalităţilor de 0,02% pe zi de întârziere, calculate în continuare până la achitarea integrală a debitului şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 de RON.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul B. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 310A din 27 martie 2018, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul declarat şi a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea; a obligat-o pe intimata-reclamantă la plata către apelantul-pârât a cheltuielilor de judecată din apel în cuantum de 20 de RON.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 127 din 13 septembrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 17 octombrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 310A din 27 martie 2018 9 indicată în mod eronat ca decizia nr. 166 A), pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Botoşani este Curtea de Apel Suceava, rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 310A din 27 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2018.