Jurisdiction of appellate court versus supreme court to hear cash-claim appeals under 200,000 RON following uniform interpretation in the interest of the law.

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 aprilie 2017 pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2017, reclamantul A. le-a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. şi B. S.A. - SUCURSALA TÂRGU JIU, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor stipulate la art. 3.2, art. 3.3, art. 3.4, art. 4, art. 5, art. 6, art. 8.1, art. 8.2, art. 8.4, art. 8.5, art. 8.6, art. 9.2, art. 13.1, art. 13.5, art. 13.7 şi art. 13.14 din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 25 iulie 2008 şi să dispună înlăturarea lor din contract;

2. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei privind "marja variabilă a băncii", stipulată la art. 3.2 din contractul de credit şi a sintagmei privind dobânda contractuală, compusă din marja "variabilă" a băncii de la data încheierii contractului plus indicele de referinţă Libor şi să dispună înlocuirea clauzei privind "marja variabilă a băncii" cu sintagma "marja fixă a băncii de 8,7%;

3. să constate caracterul nedatorat al sumelor plătite în baza clauzelor de mai sus, dacă marja contractuală a fost mărită şi să dispună restituirea acestor sume în cuantum de 5.000 RON, precum şi a sumelor plătite în plus faţă de rata lunară, compusă din indicele de referinţă, la care se adaugă marja fixă a băncii de la data încheierii contractului, plus dobânda legală, calculată de la data fiecărei reţineri şi până la data restituirii;

4. să dispună stabilizarea cursului de schimb valutar CHF/leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, precum şi calcularea şi plata ratelor la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului, pe întreaga perioadă contractuală;

5. să le oblige pe pârâte la restituirea sumei plătite în plus în cuantum de 25.000 RON, reprezentând diferenţa de curs valutar, la care se adaugă dobânda legală de la data plăţii şi până la data restituirii efective;

6. să le oblige pe pârâte la restituirea sumei de 840 CHF, reprezentând contravaloarea comisionului de acordare de 5%, actualizat cu dobânda legală de la data reţinerii şi până la data plăţii efective;

7. să le oblige pe pârâte la restituirea dobânzii penalizatoare percepute în baza clauzei de la art. 8.6 din contractul de credit şi a dobânzii percepute nelegal, în urma constatării caracterului abuziv şi nulităţii absolute a acestei clauze;

8. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei atributive de competenţă de la art. 13.5 din contractul de credit;

9. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de la art. 12.2 din contract, privind declararea scadenţei anticipate a creditului restant.

10. să le oblige pe pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, O.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 9/2000, O.G. nr. 21/1992, O.U.G. nr. 174/2008, O.U.G. nr. 99/2006, Legea nr. 363/2007, O.G. nr. 13/2011 şi art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 5369/2017 din 29 iunie 2017, Judecătoria Târgu Jiu a admis în parte acţiunea formulată; a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 4 din contractul de credit şi a dispus restituirea către reclamant a sumei de 1.756,72 RON, percepută cu titlu de comision de acordare şi la plata dobânzii legale de la data reţinerii şi până la data restituirii efective; a respins celelalte capete de cerere; le-a obligat pe pârâte la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON.

Împotriva acestei decizii au declarat apel atât reclamantul A., cât şi pârâta B. S.A.

Prin decizia nr. 826 din 18 decembrie 2017, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 5369/2017 din 29 iunie 2017, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu; a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva aceleiaşi sentinţei şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată; a constatat caracterul abuziv al clauzei de risc valutar de la art. 8.1 din contractul de credit; a dispus recalcularea şi plata ratelor în moneda creditului la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului; a dispus restituirea sumelor încasate cu titlu de diferenţă de curs valutar, cu dobânda legală calculată de la data fiecărei reţineri şi până la data restituirii; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate; a obligat-o pe intimată la plata cheltuielilor de judecată din apel în cuantum de 2.000 RON.

Prin decizia nr. 80/2018 din 29 ianuarie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis în parte cererea formulată de apelantul-reclamant A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 826 din 18 decembrie 2017 a aceluiaşi tribunal şi a dispus completarea dispozitivului, în sensul că a constatat caracterul abuziv al clauzelor de la art. 3.2, art. 3.3, art. 3.4, art. 5, art. 6, art. 8.4, art. 8.6, art. 9.2, art. 13.1, art. 13.5 şi art. 13.7 din contractul de credit; a obligat pârâtele la restituirea comisionului de acordare în cuantum de 840 CHF, precum şi a sumelor încasate în plus faţă de dobânda compusă din indicele Libor plus marja fixă a băncii de la data încheierii contractului, la care se adaugă dobânda legală de la data fiecărei reţineri şi până la data restituirii; le-a obligat pe pârâte la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor abuzive, cu dobânda legală de la data reţinerii şi până la data restituirii.

Împotriva deciziei nr. 826 din 18 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, pârâta B. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la 29 ianuarie 2018.

Tribunalul Gorj a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a Civile la 19 septembrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raporta la art. 482 şi la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 826 din 18 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova, rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 826 din 18 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2018.