Material jurisdiction of Courts of Appeal for appeals against tribunal decisions in claims up to 200,000 RON under unified interpretation

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda la 14 februarie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul Municipiul Turda, prin Primar i-a chemat în judecată pe pârâţii A. şi B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate caracterul nejustificat al refuzului pârâţilor de a-şi îndeplini obligaţia de plată a TVA-ul aferent preţului contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 14 martie 2014 din factura nr. x din 7 octombrie 2016;

2. să îi oblige pe pârâţi la plata sumei de 906 RON, reprezentând TVA-ul aferent contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 14 martie 2014, precum şi a dobânzii şi penalităţilor calculate până la plata integrală a TVA-ului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 şi pct. 37 alin. (6) din H.G. nr. 44/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 1245/2017 din 23 iunie 2017, Judecătoria Turda a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâţi; a admis în parte cererea formulată; a constatat caracterul nejustificat al refuzului pârâţilor de a-şi îndeplini obligaţia de plată a TVA-ului aferent preţului contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 14 martie 2014 din factura nr. x din 7 octombrie 2016; i-a obligat pe pârâţi la plata către reclamant a sumei de 906 RON şi a dobânzii legale, calculate începând cu 31 decembrie 2016 şi până la achitarea efectivă a TVA-ului; a respins pretenţiile privind acordarea penalităţilor de întârziere.

Împotriva acestei sentinţe, pârâţii A. şi B. au declarat apel, prin care au formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 203/A/2018 din 29 ianuarie 2018, Tribunalul Cluj, secţia Civilă a admis apelul declarat şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea formulată şi l-a obligat pe intimatul-reclamant la plata către apelanţii-pârâţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, efectuate în primă instanţă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul Municipiul Turda, prin Primar, a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalul Cluj la 25 iulie 2018.

Tribunalul Cluj a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat la 17 septembrie 2018 pe rolul secţiei a II-a Civile a instanţei supreme.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 203/A/2018 din 29 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia Civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Cluj este Curtea de Apel Cluj, rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul-reclamant Municipiul Turda, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 203/A/2018 din 29 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2018.