Material jurisdiction for Cassation Appeals in Consumer Credit Disputes Valued Under 200,000 RON

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 20 decembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. le-au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. şi C. S.A. - AGENŢIA ZAMCA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 8 tezele I şi III din condiţiile particulare la contractul de credit de consum nr. x din 7 decembrie 2007 şi art. 4.1 lit. a) si b) din condiţiile generale la acelaşi contract, privind comisionul de întocmire dosar şi comisionul de gestionare a creditului;

2. să le oblige pe pârâte la modificarea contractului de credit în sensul eliminării clauzelor abuzive;

3. să le oblige pe pârâte la restituirea sumei de 1.000 euro, reprezentând comision de întocmire dosar şi a sumei de 4.862,87 euro, reprezentând comision de gestionare a creditului, precum şi a sumelor ce vor fi percepute în continuare până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;

4. să le oblige pe pârâte la plata dobânzii legale aferente acestor sume, calculată de la data plăţii şi până la restituirea efectivă;

5. să le oblige pe pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., Legea nr. 193/2000 şi Directiva nr. 93/13/CEE.

Prin sentinţa civilă nr. 4597 din 15 noiembrie 2017, Judecătoria Suceava a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii de consumator a reclamanţilor, invocată de pârâta C. S.A.; a admis în parte acţiunea formulată; a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 8 teza a III-a din condiţiile particulare la contractul de credit de consum nr. x din 7 decembrie 2007, doar în privinţa comisionului de gestionare a creditului şi art. 4.1 lit. b) din condiţiile generale la acelaşi contract, în privinţa aceluiaşi comision; le-a obligat pe pârâte la modificarea contractului de credit şi a condiţiilor generale, în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive; le-a obligat pe pârâte la restituirea sumei de 5.494,9 euro, percepută cu titlu de comision de gestionare a creditului în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2008 şi 15 noiembrie 2017; le-a obligat pe pârâte la plata dobânzii legale aferente sumei anterior menţionate, calculată de la data plăţii şi până la restituirea efectivă; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor de la art. 8 teza I din condiţiile particulare la contractul de credit şi art. 4.1 lit. a) din condiţiile generale la contractul de credit, cu privire la comisionul de întocmire dosar; le-a obligat pe pârâte la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta C. S.A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 455/2018 din 6 iunie 2018, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat.

Împotriva acestei decizii, pârâta C. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la 13 august 2018.

Tribunalul Suceava a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a Civile la 7 septembrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 455/2018 din 6 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Suceava este Curtea de Apel Suceava, rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 455/2018 din 6 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2018.