Material incompetence of the Supreme Court for appeals against tribunal decisions in credit disputes valued up to 200,000 RON under Art. 488(1)(8) CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed its claim of material jurisdiction and declined competence, transferring the case to the Bucharest Court of Appeal. The underlying dispute involved a commercial credit contract where plaintiffs sought recalculation of interest and elimination of fees, a claim that was rejected by the first-instance court and affirmed by the appellate tribunal. However, because the subject matter of the case was an assessable money claim valued at 200,000 RON or less and the challenged decision was issued by a tribunal, the decisive legal basis—pursuant to Articles 96(3) and 97(1) of the Code of Civil Procedure and the binding legal interest decision No. 18/2018 of the Supreme Court—established that the superior jurisdiction for such appeals rests with the Court of Appeal, not the High Court. Consequently, the High Court admitted the exception of material incompetence, leaving the lower instance rulings in force pending review by the competent appellate court.
Legislator headnote
AI generatedart. 1527 C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 132 alin. (1) C. proc. civ, art. 96 pct. 3 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 517 alin. (4) C. proc. civ; Material incompetence of the Supreme Court for appeals against tribunal decisions in credit disputes valued up to 200,000 RON under Art. 488(1)(8) CPC: The underlying dispute involved a commercial credit contract where plaintiffs sought recalculation of interest and elimination of fees, a claim that was rejected by the first-instance court and affirmed by the appellate tribunal. However, because the subject matter of the case was an assessable money claim valued at 200,000 RON or less and the challenged decision was issued by a tribunal, the decisive legal basis—pursuant to Articles 96(3) and 97(1) of the Code of Civil Procedure and the binding legal interest decision No. 18/2018 of the Supreme Court—established that the superior jurisdiction for such appeals rests with the Court of Appeal, not the High Court. Consequently, the High Court admitted the exception of material incompetence, leaving the lower instance rulings in force pending review by the competent appellate court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the High Court to admit the exception of material incompetence and decline jurisdiction.
Establishes that courts of appeal have jurisdiction to decide appeals in cases where the value does not exceed 200,000 RON.
Defines the jurisdiction of the High Court of Cassation and Justice, used here to confirm that the High Court lacks competence for this specific type of appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2018
Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 5 septembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanţii S.C. A. S.R.L. şi B. au chemat-o în judecată pe pârâta C. S.A., prin SUCURSALA RÂMNICU VÂLCEA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:
1. să o oblige pe pârâtă la recalcularea dobânzilor aferente contractului de credit nr. x din 15 februarie 2008, modificat prin actul adiţional nr. x din 15 februarie 2009;
2. să o oblige pe pârâtă la eliminarea sau scăderea comisionului de acordare şi comisionului de gestiune;
3. să o oblige pe pârâtă la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 RON pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiilor principale;
4. să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1516, art. 1522 şi art. 1527 C. civ.
Prin cererea depusă la 16 septembrie 2016, reclamanta B. a precizat că îşi întemeiază capătul 2 de cerere pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, cealaltă reclamantă nemodificându-şi temeiul juridic al cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 853/2017 din 14 februarie 2017, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii S.C. A. S.R.L. şi B. au declarat apel, prin care au formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 589/A din 23 mai 2018, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat.
Împotriva acestei decizii, reclamanţii S.C. A. S.R.L. şi B. au declarat recurs, prin care au invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea la 15 iulie 2018.
Tribunalul Vâlcea a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a Civile la 13 august 2018.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.
Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 589/A din 23 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă.
Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Vâlcea este Curtea de Apel Piteşti, rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii-reclamanţi S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei civile nr. 589/A din 23 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2018.