Alpine pasture lease nullity dispute; jurisdictional competence for tribunal appeals in cases valued up to 200,000 RON

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la 12 decembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta Comuna Mălaia, prin Primar l-a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate nulitatea absolută a actului adiţional nr. x din 28 mai 2009 la contractul de arendare nr. 4 din 10 mai 2007;

2. să-l oblige pe pârât la restituirea terenului constând în păşune împădurită, în suprafaţă de 435 ha, situat în extravilanul comunei Mălaia, judeţul Vâlcea, golul alpin din Muntele "B.", ce face obiectul actului adiţional;

3. să-l oblige pe pârât la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 215/2001 şi Legii nr. 16/1994.

Prin sentinţa civilă nr. 438/2017 din 20 iunie 2017, Judecătoria Brezoi a admis acţiunea formulată de reclamanta Comuna Mălaia, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul A.; a constatat nulitatea absolută a actului adiţional nr. x din 28 mai 2009 la contractul de arendare nr. 4 din 10 mai 2007; l-a obligat pe pârât la restituirea terenului în suprafaţă de 453 ha, golul alpin, situat în Muntele "B.", comuna Mălaia; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 737/A din 19 iunie 2018, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelantul-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 438/2017 din 20 iunie 2017, pronunţată de Judecătoria Brezoi şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea introductivă; a obligat0o pe intimata-reclamantă la plata către apelantul-pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Împotriva acestei decizii, reclamanta Comuna Mălaia, prin Primar a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea la 13 iulie 2018.

Tribunalul Vâlcea a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a Civile la 13 august 2018.

Prin notele scrise depuse la 21 noiembrie 2018, recurenta-reclamantă a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 737/A din 19 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Vâlcea este Curtea de Apel Piteşti, rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-reclamantă Comuna Mălaia, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 737/A din 19 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2018.