Competence for appeal of bank credit contract abuse case under 200,000 RON threshold

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 25 aprilie 2014 sub nr. x/2014, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate caracterul abuziv al clauzelor din contractul de credit bancar pentru investiţii imobiliare pentru persoane fizice nr. x din 16 iunie 2008;

2. să o oblige pe pârâtă la restituirea dobânzii şi a comisioanelor percepute de la data încheierii contractului;

3. să o oblige pe pârâtă la plata daunelor-interese şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1246 C. civ., Legea nr. 193/2000 şi O.U.G. nr. 50/2010.

Prin cererea depusă la 16 mai 2014, reclamanta a precizat că solicită constatarea caracterului abuziv al clauzelor stipulate la art. 4, art. 7, art. 8 lit. a) şi b) şi art. 9 lit. a), b), c), d), e) şi f) din contractul de credit şi anularea actului adiţional nr. x din 16 iunie 2008, a clauzelor de la art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 7 şi art. 8 din anexa 1 din 9 iunie 2010 la actul adiţional nr. x din 16 iunie 2008 şi art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, pct. b) şi c) şi art. 8 din actul adiţional nr. x din 18 februarie 2011.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2014, Judecătoria Iaşi a respins excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune, lipsei de interes, inadmisibilităţii acţiunii şi nulităţii capetelor de cerere nr. x şi 3.

Prin sentinţa civilă nr. 3498/2017 din 16 martie 2017, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 7 din contractul de credit bancar pentru investiţii imobiliare pentru persoane fizice nr. x din 16 iunie 2008, în partea privind dreptul băncii de a modifica dobânda în funcţie de serviciul datorie împrumutat; a obligat-o pe pârâtă să negocieze cu reclamanta modalitatea de stabilire a dobânzii contractuale şi să restituie sumele percepute peste dobânda negociată; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 15227/2017 din 7 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a respins cererea formulată de expertul C. privind completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 3498/2017 din 16 martie 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Împotriva încheierii din 27 noiembrie 2014 şi sentinţei civile nr. 3498/2017 din 16 martie 2017, pronunţate de Judecătoria Iaşi, secţia Civilă, pârâta B. S.A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea hotărârilor atacate în sensul respingerii acţiunii ca efect al admiterii excepţiilor procesuale, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 15227/2017 din 7 decembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Iaşi, secţia Civilă, expertul C. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin încheierea din 22 mai 2017, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestei secţii şi a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea secţiei I Civile a aceluiaşi tribunal.

Prin încheierea din 23 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestei secţii şi a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a aceluiaşi tribunal; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Iaşi în vedere soluţionării conflictului.

Prin sentinţa nr. 190 din 19 iulie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a stabilit competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Iaşi.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 25 iulie 2017 sub nr. x/2014.

Prin decizia civilă nr. 49/civ din 6 martie 2018, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3498/2017 din 16 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Iaşi, secţia Civilă şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a respins capătul de cerere privind constatarea caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 7 din contractul de credit bancar pentru investiţii imobiliare pentru persoane fizice nr. x din 16 iunie 2008, în partea privind dreptul băncii de a modifica dobânda în funcţie de serviciul datorie împrumutat; a respins apelul declarat de apelanta C. împotriva sentinţei civile nr. 15227/2017 din 7 decembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Iaşi; a obligat-o pe intimata-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată din apel în cuantum de 2.735,28 RON; a stabilit că onorariul de expert rămâne în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva aceleiaşi decizii, pârâta B. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 353/2018 din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursurilor în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 30 august 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunţate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul recursurilor îl reprezintă decizia nr. 49/civ din 6 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal, rezultă că recursurile declarate împotriva acestei hotărâri sunt de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Iaşi este Curtea de Apel Iaşi, rezultă că soluţionarea recursurilor declarate în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursurilor în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurenta-reclamantă A. şi de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 49/civ din 6 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2018.