Material jurisdiction of appellate court over tribunal appeal in monetary cases under 200,000 RON per Supreme Court unification decision

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz la 10 mai 2013 sub nr. x/2013, reclamanţii A. şi B. au chemat-o în judecată pe pârâta Comuna C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate că autorii lor D. şi E. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 7.128 mp, situat în judeţul Neamţ;

2. să constate că reclamanţii au dobândit, prin edificare cu mijloace proprii, dreptul de proprietate asupra construcţiilor constând în casa de locuit, locuinţa şi grajdul, aflate pe teren;

3. să declare deschise moştenirile de pe urma defuncţilor E., D. şi F.;

4. să constate că reclamanta B. este singurul moştenitor al defuncţilor.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 954, art. 1846 şi art. 1860 C. civ.

Prin cererea depusă la 28 mai 2013, reclamanţii au precizat că valoarea obiectului litigiului este în cuantum de 28.894,9 RON.

Prin încheierea din 19 iunie 2014, Judecătoria Bicaz a admis în principiu cererea de intervenţie principală formulată de G., H., I., J., K., L., M. şi N., aceştia fiind introduşi în cauză în calitate de intervenienţi.

Prin sentinţa civilă nr. 283 din 16 martie 2017, Judecătoria Bicaz a admis în parte acţiunea; a admis cererea de intervenţie principală formulată în cauză; a constatat că succesiunea defunctei E. s-a deschis la 19 ianuarie 1991, succesiunea defunctului D. s-a deschis la 30 noiembrie 1993, iar succesiunea defunctei F. s-a deschis la 7 august 2004, în comuna C., judeţul Neamţ; a constatat că reclamanta B. este unicul moştenitor al defuncţilor E., D. şi F.; a constatat că reclamanţii au dobândit prin uzucapiune, unind posesia lor cu cea a autorilor E. şi D., dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 6.813 mp, situat în intravilanul satului Telec, strada x, comuna C., judeţul Neamţ; a constatat că reclamanţii au dobândit prin accesiune artificială imobiliară dreptul de proprietate asupra construcţiei constând în casă de locuit C1, în suprafaţă de 142 mp şi construcţiei C2, în suprafaţă de 68 mp, edificate pe terenul în suprafaţă de 984 mp curţi construcţii, parte din terenul pentru care s-a constatat uzucapiunea; a respins ca neîntemeiată cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafaţa de 315 mp, teren cu destinaţia de drum; a constatat că intervenienţii au un drept gratuit de trecere pe suprafaţa de 315 mp, teren cu destinaţia de drum; i-a obligat pe reclamanţi la plata către intervenientul M. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.755 RON.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A. şi B. au declarat apel, prin care au formulat critici de netemeinice şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 105 din 23 ianuarie 2018, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că: a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie principală formulată de intervenienţii G., H., I., J., K., L., M. şi N.; a înlăturat din sentinţa atacată a dispoziţiei privind constatarea în favoarea intervenienţilor a unui drept de trecere gratuit pe suprafaţa de 315 mp cu destinaţia de drum şi a dispoziţiei privind obligarea reclamanţilor la plata către intervenientul M. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.755 RON; a respins ca neîntemeiată cererea reclamanţilor privind obligarea intervenienţilor la plata cheltuielilor de judecată în primă instanţă; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate; i-a obligat pe intimaţii-intervenienţi la plata a câte 218,75 RON fiecare către apelanţii-reclamanţi, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, intervenienţii K., L., M., H., G., N., J. şi I. au declarat recurs, prin care au solicitat admiterea căii de atac, casarea în parte a deciziei atacate şi, în urma rejudecării, compensarea în tot a cheltuielilor de judecată efectuate de părţi în apel, precum şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Neamţ la 12 iunie 2018.

Tribunalul Neamţ a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde înregistrat pe rolul secţiei a II-a Civile la 6 august 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 105 din 23 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Neamţ este Curtea de Apel Bacău, rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii-intervenienţi K., L., M., H., G., N., J. şi I. împotriva deciziei civile nr. 105 din 23 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Bacău.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2018.