Territorial jurisdiction for pension correction claim by former court staff; discretionary application of Art. 127 CPC to active personnel status

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Tulcea, sub nr. x/2018 din 28 februarie 2018, reclamanta A. a chemat în judecată Tribunalul Tulcea şi Curtea de Apel Constanţa solicitând obligarea Tribunalului Tulcea la eliberarea unei adeverinţe care să înlocuiască adeverinţa nr. 1297/16 octombrie 2015 eliberată în vederea calculării pensiei de serviciu, cu luarea în calcul a nivelului maxim a indemnizaţiei de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, la care se adaugă creşterea procentuală de 10% prevăzută prin Legea nr. 293/2015, începând cu data de 9 aprilie 2015.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâţilor să plătească indexarea cu indicele de inflaţie a diferenţelor de pensie cuvenite, calculate de la data la care erau datorate şi până la data plăţii efective.

La termenul de judecată din 11 iunie 2018, Tribunalul Tulcea, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială pe motiv că reclamanta a fost grefier la Tribunalul Tulcea, în prezent este pensionară, iar dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte.

Faţă de această situaţie, Tribunalul Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 938 din 11 iunie 2018 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 2949 din 18 octombrie 2018, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată, din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

A constatat ivit un conflict negativ de competenţă.

În temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecăţii cauzei având ca obiect litigiul de muncă dintre reclamanta A. şi pârâţii TRIBUNALUL TULCEA şi CURTEA DE APEL CONSTANŢA, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiţie şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În susţinerea acestei excepţii s-au avut în vedere următoarele:

Excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată din oficiu de către instanţă la al doilea termen de judecată, contrar prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Partea care a investit instanţa de judecată cu soluţionarea cauzei a fost reclamanta care a introdus cererea la instanţa competentă din punct de vedere teritorial, după sediul pârâtului Tribunalul Tulcea, conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

La data sesizării instanţei, respectiv 28 februarie 2018, reclamanta nu-şi mai desfăşura activitatea ca grefier la Tribunalul Tulcea, fiind pensionată încă din 2001.

Tribunalul Tulcea, în calitate de pârât, nu mai este în prezent "instanţa la care reclamanta îşi desfăşoară activitatea", în sensul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 7/2016 dată în recurs în interesul legii.

Competenţa teritorială de drept comun fiind de ordine privată, poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, Tribunalul Tulcea, în calitate de pârât neinvocând, prin întâmpinare, această excepţie.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul Tulcea este instanţa competentă teritorial în soluţionarea pricinii pentru motivele se vor arăta.

Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă se încadrează în materia conflictelor de muncă, competenţa materială revenind în primă instanţă tribunalului.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, aceste dispoziţii aplicându-se în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor conform alin. (3) al aceluiaşi text de lege.

Conform alin. (2) al aceluiaşi text de lege, în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Caracterul facultativ al acestei dispoziţii legale permite reclamantului de a recurge sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestuia să-i fie afectată valabilitatea opţiunii.

La data sesizării instanţei reclamanta nu-şi mai desfăşura activitatea ca grefier la Tribunalul Tulcea, fiind pensionată încă din 2001.

Curtea Constituţională, prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, a statuat în sensul că noţiunea de judecător din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. îşi găseşte sens numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

În speţă, învestind Tribunalul Tulcea cu soluţionarea cererii sale, reclamanta şi-a exercitat, în mod valabil, dreptul de opţiune, renunţând la beneficiul acordat de art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabileşte că Tribunalul Tulcea este instanţa competentă teritorial în soluţionarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 decembrie 2018.