Judge's pension suit sent to neighboring circuit court under Article 127 mandatory jurisdiction; negative conflict resolved in Tribunal Alba's favor.

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, la data de 10 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE Bucureşti şi COMISIA DE CONTESTAŢI PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE Bucureşti, contestaţie împotriva deciziei nr. x din data de 18 ianuarie 2018, emisă de Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., solicitând instanţei obligarea acestei pârâte să emită o nouă decizie, prin care să-i fie recalculată corect pensia, respectiv, să fie efectuată actualizarea salariilor brute lunare (din cele 6 luni consecutive avute în vedere), în conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la salarizarea poliţiştilor, în vigoare la data de 1 ianuarie 2016; totodată, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 5 şi 6 din O.U.G. nr. 57/2015, şi a cerut suspendarea judecării acţiunii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cu privire la competenţa instanţei după calitatea persoanei, reclamantul a arătat că, întrucât, în prezent, îndeplineşte funcţia de judecător la Tribunalul Mureş, devin incidente dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ.

În şedinţa publică din data de 11 iulie 2018, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 1225/2018, pronunţată la data de 11 iulie 2018, în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de către instanţa de judecată, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de către reclamantul A., împotriva pârâtelor Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne Bucureşti şi Comisia de Contestaţii a Ministerul Afacerilor Interne Bucureşti, în favoarea Tribunalului Mureş.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Drepturile pecuniare cu titlu venit de înlocuire, reprezentând prestaţii băneşti datorate cu titlu pensii lunare, în speţa dată, dedusă spre competentă şi legală cercetare şi apreciere judecătorească fiind vorba despre decizia de recalculare a pensiei militare, trebuie stabilite exclusiv în condiţiile legii aplicabile.

Instanţa de judecată a reţinut faptul că stabilirea pensiei şi a altor prestaţii pecuniare, în cauza pendinte fiind vorba despre pensie militară lunară datorată persoanei interesate care are deplin interes şi legitimitate procesuală activă, potrivit şi cerinţelor de interpretare şi aplicare justă a legislaţiei aplicabile în vigoare, trebuie determinate şi puse în plată, respectiv suspendate, sistate sau încetate în condiţiile recunoaşterii şi valorificării corecte şi în integrum a normelor legale incidente şi aplicabile, dar şi evoluţia şi traseul profesional al titularului dreptului material sub toate aspectele şi elementele necesare, fiind obligatorie valorificarea tuturor scriptelor depuse în probaţiune de către partea interesată, la dosarul administrativ de pensie.

Entităţile juridice pârâte au prerogative şi răspunderi clare, exprese, limitate şi exclusive, în ceea ce priveşte competenţa şi obligaţia justei reţineri şi valorificării a tuturor actelor, a scriptelor care trebuie să realizeze toate condiţiile necesare de conţinut şi formalism, depuse de către partea interesată în dosarul administrativ întocmit şi aflat în posesiunea acestora, sub condiţia şi obligativitatea interpretării si aplicării corecte dar şi teleologice a normelor de drept in materie,inclusiv prin uzitarea coroborării de interpretare lex terţia, aceasta in folosul evident a justei aplicări a normei de drept material şi substanţial.

În prezenta cauză civilă, instanţa a considerat că se impune a fi reţinut faptul că necompetenţa teritorială fiind o excepţie de ordine publică şi în mod evident exclusivă, aceasta a fost invocată de către instanţa de judecată la primul termen de judecată, părţile fiind legal şi procedural citate, astfel că în speţă ne regăsim în situaţia unei competenţe vădit exclusive, iar părţile litigante nu o pot înlătura.

Rezultă astfel că, odată cu intrarea în vigoare a legii nr. 223/2015, competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale precum şi hotărârile comisiilor de soluţionare a contestaţiilor formulate de către părţile interesate, revine şi este atribuită exclusiv instanţei de la domiciliul reclamantului.

Instanţa de judecată, potrivit normelor procedurale incidente procedând la verificarea inclusiv a competenţei teritoriale, văzând cele evidenţiate în cererea introductivă cu indicarea expresă a domiciliului titularului de către acesta, a considerat că a procedat în mod just şi deplin legal la invocarea din oficiu a excepţiei de necompetenţă teritorială, urmând a dispune în consecinţă.

Văzând inclusiv dispoziţiile H.G. nr. 146 din 10 martie 2016, privind aprobarea normelor pentru aplicarea prevederilor din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, şi în condiţiile în care cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul, iar cum în speţă, domiciliul reclamantului este în loc. Târgu- Mureş, a apreciat că instanţa competentă material, teritorial şi general este Tribunalul Mureş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 24 iulie 2018, sub nr. x/2018.

În şedinţa publică din 02 octombrie 2018, a fost invocată, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.

Tribunalul Mureş, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 1088/2018, pronunţată la data de 16 octombrie 2018, în dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş; a declinat, în favoarea Tribunalului Alba competenţa soluţionării acţiunii civile formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne Bucureşti şi Comisia de Contestaţii Pensii a Ministerului Afacerilor Interne Bucureşti; a constatat ivit conflictul de competenţă între Tribunalului Mureş şi Tribunalul Alba; a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Reclamantul a introdus cererea la Tribunalul Alba, având în vedere calitatea de judecător la Tribunalul Mureş, invocând prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., aspect reţinut în considerentele hotărârii de Tribunalul Alba.

Potrivit art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."

Cum prezenta cerere este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul, respectiv competenţa de soluţionare a cererii revine Tribunalului Alba şi nu Tribunalului Mureş la care reclamantul lucrează în prezent, potrivit informaţiilor ce se regăsesc şi pe portalul instanţelor,dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., fiind aplicabile în cauză.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Mureş a fost admisă, cu consecinţa trimiterii cauzei instanţei competente, respectiv, Tribunalului Alba.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Tribunalul Alba şi Tribunalul Mureş- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cauze în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Competenţa materială, privită sub aspectul ei funcţional, stabileşte ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanţe - judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - care desfăşoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competenţa materială determină, în funcţie de obiectul, natura şi valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluţionate numai de anumite categorii de instanţe.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

În cauză, instanţa reţine că reclamantul are calitatea de judecător la Tribunalul Mureş.

C. proc. civ. reglementează o competenţă alternativă, dată fiind calitatea pe care o are reclamantul.

Astfel, prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.". Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, dispoziţiile anterior enunţate se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Singura condiţie impusă pentru a deveni aplicabile dispoziţiile acestui text legal este aceea ca judecătorul/procurorul/grefierul să aibă calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea.

Activitatea reclamantului se desfăşoară în cadrul Tribunalului Mureş, iar acţiunea a fost introdusă pe rolul Tribunalului Alba chiar de către reclamant, şi, în aceste condiţii, la Tribunalul Alba, reclamantul a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Pentru a avea aplicabilitate dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., prin raportare la instanţa sesizată iniţial de către reclamant, acesta ar trebui să aibă calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Mureş, ceea ce corespunde realităţii.

În raport de situaţia expusă, Înalta Curte constată că problema pe care o ridică conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Mureş şi Tribunalul Alba, vizează competenţa facultativă reglementată de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

Din această perspectivă, în ceea ce priveşte competenţa reglementată prin dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acestea au o dublă semnificaţie: pe de o parte, instituie un caz de necompetenţă teritorială a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul/procurorul/grefierul, care are calitate de reclamant al unei pricini şi, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul/procurorul/grefierul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanţei.

Aceste dispoziţii reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant/pârât, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Sintagma "cerere de competenţa instanţei în care îşi desfăşoară activitatea’’ priveşte cererile adresate instanţei de judecată, cum este cea din speţa de faţă.

Cum reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, rezultă că norma analizată instituie şi o competenţă teritorială facultativă, ceea ce corespunde denumirii marginale a textului. Această alegere a uneia dintre instanţele competente dintre cele prevăzute de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., trebuie exercitată de reclamantul judecător/procuror/grefier, la data sesizării instanţei.

Dubla semnificaţie a normei cuprinsă în dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. determină şi calificarea distinctă a excepţiilor procesuale prin care nerespectarea acesteia poate fi sancţionată.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte apreciază că se impune a se preciza că în valenţa sa de normă de necompetenţă absolută, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. are ca raţiune exigenţele unei proceduri echitabile, şi anume, ca la judecarea unei pricini în care un judecător/procuror/grefier are calitatea de reclamant să nu existe niciun element de natură a putea altera garanţiile de imparţialitate ce trebuie să însoţească orice procedură judiciară, ori de a crea vreo aparenţă de soluţionare părtinitoare a cauzei.

În acest sens, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, a reţinut că "(...) pentru ipoteza în care un judecător este parte într-un proces, C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a acestor cauze şi pune la dispoziţia acestuia o normă procedurală alternativă, dând posibilitatea reclamantului judecător de a alege între instanţe deopotrivă competente. Astfel, norma cuprinsă în art. 127 alin. (1) C. proc. civ., (...), este un mijloc procedural care urmăreşte înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei datorate calităţii părţii. De asemenea, dispoziţia legală menţionată la alin. (2) reglementează şi situaţia pârâtului judecător. Astfel, în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Art. 127 C. proc. civ. apare astfel ca fiind alternativa la instituţia strămutării, în ipoteza aplicării sale nemaifiind necesară sesizarea curţii de apel sau a instanţei supreme, după caz, pentru a se pronunţa asupra cererii de strămutare a procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorilor din cauza calităţii părţilor."

Înalta Curte apreciază că în interpretarea restrictivă a art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este relevant paragraful 24 din considerentele deciziei Curţii Constituţionale sus enunţate, în cuprinsul căruia se reţine că "... prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. circumscriu obligaţia reclamantului judecător de a introduce cererea la o instanţă de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate ..."

Prin urmare, pentru o cerere în care un judecător/procuror/grefier are calitatea de reclamant, cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, este obligatorie sesizarea unei alte instanţe judecătoreşti de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate în a cărui circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, având alegerea între oricare dintre instanţele de acelaşi grad prevăzute anterior.

Astfel, văzând că reclamantul are calitatea de judecător care îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Mureş, este îndeplinită condiţia pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea Tribunalului Alba, instanţă judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, învecinată cu Curtea de Apel Târgu Mureş în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Mureş - instanţa care ar fi fost competentă să judece cererea.

Soluţia este în acord şi cu Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, menţionată mai sus, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanţă.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 127 alin. (1) şi alin. (3) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul în speţă.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2018.