Supplementing jurisdictional declination to include omitted co-appellant's appeal in civil suit valued under 200,000 RON

Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2018

Asupra cererii de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. x/2014* şi precizată ulterior, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. ca instanţa să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să constate inopozabilitatea faţă de aceasta, a contractelor de partaj voluntar - autentificate sub nr. x/24.10.2013 şi nr. y/29.11.2013 la B.N.P.A. D. şi E.. În drept, a invocat disp. 148 C. proc. civ., art. 1562 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 777 din data de 29 mai 2017 Judecătoria Medgidia a admis cererea având ca obiect revocare donaţie, formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C.; a constatat inopozabilitatea faţă de reclamantă a contractelor de partaj voluntar-autentificate sub nr. x/24.10.2013 şi nr. y/29.11.2013 la B.N.P.A. D. şi E., în ceea ce priveşte cota parte aparţinând pârâtului B. din dreptul de proprietate (al acestuia) asupra imobilelor în cauză.

Împotriva acestei sentinţe civile, a încheierii din 09.02.2017 şi a încheierii din 11.05.2017, pârâtul B. a formulat apel, solicitând, în sinteză, admiterea acestuia; de asemenea şi pârâta C. a declarat apel împotriva sentinţei nr. 777/29.05.2017, solicitând, în sinteză, admiterea apelului.

Prin decizia civilă nr. 355 din 9 martie 2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii apelului formulat de apelanta C.; a respins apelul formulat de apelanta C., ca tardiv formulat.

Totodată, a respins apelul formulat de B. împotriva încheierilor din 9.02.2017 şi din 11.05.2017 şi a sentinţei civile nr. 777/29.05.2017, pronunţată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr. x/2014, ca nefondat; a respins excepţia nulităţii întâmpinării formulată de intimata A. S.A., precum şi cererea intimatei A. S.A. privind plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta C. a declarat recurs.

De asemenea, la data de 4 mai 2018 (plic dosar recurs) a declarat recurs şi pârâtul B., ce a fost înregistrat la Tribunalul Constanţa la data de 9 mai 2018, conform menţiunilor existente la dosarul de recurs.

Prin cererea de recurs pârâtul B. a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi rejudecând, admiterea apelului, modificarea hotărârilor apelate, cu consecinţa respingerii cererii introductive, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Constanţa a înaintat, conform adresei aflate la dosarul de recurs, către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dosarul nr. x/2014 împreună cu recursul declarat de C., respectiv B. împotriva deciziei civile nr. 355 din 9 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 23 mai 2018; a fost fixat termen de judecată la 1 noiembrie 2018 în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererilor de recurs.

Prin decizia nr. 4560 pronunţată la 1 noiembrie 2018, în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 355 din 9 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 08.11.2018, recurentul-pârât B. a adus la cunoştinţa instanţei următoarele: în dosarul nr. x/2014 au fost formulate două recursuri, respectiv de către B. şi C., ambele recursuri au fost înaintate în acelaşi timp de la Tribunalul Constanţa, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au ajuns amândouă, însă, a fost înregistrat numai recursul d-nei C., iar la termenul din 1.11.2018 s-a admis excepţia de necompetenţă şi s-a declinat competenţa către Curtea de Apel Constanţa.

A arătat că recursul său nu a fost înregistrat şi că, solicitând informaţii de la arhiva secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi, i s-a comunicat faptul că recursul său a fost găsit în dosar, dar că nu a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi şi că nu poate fi înregistrat decât dacă se formulează o cerere în acest sens.

Faţă de cele menţionate, recurentul-pârât B. a solicitat a se lua măsurile care se impun pentru înregistrarea pe rol a recursului pe care l-a formulat şi stabilirea unui termen cât mai scurt posibil, astfel încât ambele recursuri să se întoarcă la Curtea de Apel Constanţa.

Pentru soluţionarea cererii formulate de petentul (recurent-pârât) B., prin viza din data de 8 noiembrie 2018, s-a fixat termen la 6 decembrie 2018, cu citarea părţilor, în temeiul art. 444 C. proc. civ.

Cererea petentului B. este întemeiată.

Înalta Curte constată că petentul (recurent-pârât) B. a solicitat instanţei, în fapt, completarea dispozitivului deciziei pronunţate în calea extraordinară de atac, în sensul trimiterii cererii sale de recurs la Curtea de Apel Constanţa, astfel încât ambele recursuri formulate în cauză să se întoarcă la această instanţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 444 alin. (1) din noul C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii (...)" .

Analizând cererea petentului B., raportat la solicitarea acestuia în sensul trimiterii cererii sale de recurs la Curtea de Apel Constanţa, Înalta Curte constată că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de recurs formulate de recurentul-pârât B., deşi aceasta a fost înregistrată la dosar, astfel cum rezultă din adresa de înaintare transmisă de Tribunalul Constanţa, aflată la dosarul de recurs, aspect ce atrage incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.

În raport de această împrejurare, având în vedere că instanţa nu s-a pronunţat şi asupra cererii de recurs formulate, conform dovezilor aflate în dosar, de recurentul-pârât B., Înalta Curte, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., va admite cererea formulată de petentul B., urmând a dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 4560 pronunţată la 1 noiembrie 2018, în dosarul nr. x/2014, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul că va admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtul B. în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Trebuie avut în vedere că recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Faţă de cele arătate, va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 4560 pronunţate la 1 noiembrie 2018, în dosarul nr. x/2014, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă şi, în raport cu dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., văzând şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 355 din 9 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petentul B..

Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 4560 pronunţată la 1 noiembrie 2018, în dosarul nr. x/2014, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul că:

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 355 din 9 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06 decembrie 2018.