Cassation appeal annulled for failure to pay judicial stamp duty despite prior challenge to assignment contracts' nullity and simulation

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta S.C.A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. şi cu S.C. C. S.R.L. a solicitat în principal, constatarea caracterului simulat şi a inopozabilităţii faţă de A. a celor trei contracte de cesiune încheiate între B. şi C. în 1 noiembrie 2011 şi 13 aprilie 2012 privind transferul unor drepturi litigioase împotriva A., în sensul că în realitate aceste contracte nu produc niciun efect (sunt fictive); în subsidiar, s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a celor trei contracte de cesiune încheiate între B. şi C. în 1 noiembrie 2011 şi 13 aprilie 2012 privind transferul unor drepturi litigioase împotriva A., pentru cauză ilicită prin fraudă la lege; într-un al doilea principal s-a solicitat constatarea caracterului simulat şi a inopozabilităţii faţă de A. a procedurii insolvenţei deschise faţă de C., la cererea acesteia, în Dosarul nr. x/2012.

Prin Încheierea din 10.02.2015 instanţa de fond a respins excepţia lipsei de interes în formularea celui de al treilea capăt al acţiunii, invocată de către pârâta B. S.A., motivând că reclamanta urmăreşte un folos patrimonial, justificat de un interes personal.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.887 din 15.04.2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, Tribunalul a admis în parte cererea de chemare în judecată, a constatat nulitatea absolută a contractelor de transfer al drepturilor încheiate de cele două pârâte la data de 01.11.2011 privind creanţa în sumă de 65.000.000 euro, la data de 13.04.2012 având ca obiect creanţa în sumă de 10.873.633 euro, respectiv la data de 13.04.2012 privind creanţa în sumă de 23.834.897 euro şi a respins celelalte pretenţii formulate de reclamantă ca neîntemeiate.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 10.02.2015 şi a Sentinţei civile nr. 1.887 din 15.04.2015 a formulat apel pârâta B. S.A., prin care a solicitat modificarea încheierii de şedinţă din data de 10.02.2015 în sensul admiterii excepţiei lipsei de interes cu privire la căpătui 3 al cererii de chemare în judecata având ca obiect constatarea caracterului simulat al procedurii insolvenţei deschise împotriva S.C. C. S.R.L. ce formează obiectul dosarului nr. x/2012 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civila, schimbarea în parte a Sentinţei în sensul respingerii în principal, ca lipsit de interes a primului capăt de cerere având ca obiect constatarea nulităţii celor trei contracte de cesiune încheiate între Societatea şi SC C. S.R.L., iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiat a primului capăt de cerere având ca obiect constatarea nulităţii Contractelor.

La termenul de judecată din data de 20.09.2016, în şedinţă publică, intimata-reclamantă A. S.A. a depus cerere de apel incident împotriva Sentinţei civile nr. 1.887 din 15.04.2015, solicitând, cu caracter subsidiar faţă de capătul de cerere admis, admiterea capătului de cerere alternativ susţinut de reclamantă în faţa primei instanţe privind constatarea caracterului simulat şi a inopozabilităţii faţă de A. a contractelor de cesiune. Cu caracter independent faţă de primele două capete de cerere, s-a solicitat admiterea capătului de cerere privind constatarea caracterului simulat şi a inopozabilităţii faţă de A. a procedurii insolvenţei deschise la cererea proprie a C.

Prin Decizia civilă nr. 768/A din 25 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-au respins apelurile formulate de apelanta-pârâtă B. S.A., împotriva Sentinţei civile nr. 1.887 din 15.04.2015 şi a încheierii de şedinţă din data de 10.02.2015 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2012 şi de apelanta-reclamantă A. S.A., împotriva Sentinţei civile nr. 1.887 din 15.04.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L. prin administrator judiciar D. S.P.R.L., ca nefondate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. cu privire la soluţia de respingere a cererii de apel incident formulată de S.C. A. S.A., cale de atac formulată exclusiv în scop de conservare a drepturilor, pentru ipoteza în care şi B. va declarat în termen legal recurs împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.

La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia netimbrării recursului prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, excepţie asupra căreia a rămas în pronunţare.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. a fost citată pentru termenul din 18 ianuarie 2018 cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.284.134,48 RON şi 5 RON timbru judiciar.

Prin încheierea din 24 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a admis cererea formulată de petenta S.C. A. S.A., de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi s-a constatat că taxa judiciară de timbru datorată de petentă pentru recursul formulat este de 9.682,55 RON.

Prin urmare, recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. a fost legal citată pentru termenul din 18 ianuarie 2018 cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 9.682,55 RON .

La termenul din 18 ianuarie 2018, recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. a fost reprezentată de avocat E., care a declarat că înţelege să nu mai timbreze cererea de recurs, întrucât celelalte părţi nu au formulat recurs pe capetele principale de cerere.

Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă a declarat că înţelege să nu-şi mai îndeplinească obligaţia de a timbra recursul aşa cum i s-a pus în vedere prin citaţia emisă pentru termenul de judecată din 18 ianuarie 2018, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală în privinţa obligaţiei de plată, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 768/A din 25 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2018.

GGC - ED