Territorial jurisdiction for clerk's labor claim: application of Art. 127 CPC despite Constitutional Court's unconstitutionality ruling on Art. 127(1)

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 29.03.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la recalcularea indemnizaţiei lunare pentru grefieri prin includerea în cuantumul acesteia, astfel cum a fost stabilit prin decizia nr. 16 din 17.02.2017, a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, precum şi obligarea pârâţilor la alocarea de fonduri, respectiv la plata diferenţelor băneşti corespunzătoare ultimilor trei ani anteriori formulării acţiunii şi pe viitor, sume actualizate în raport cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzii legale până la data plăţii efective.

Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat în cauză întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş, apreciind că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ.

Analizând cu prioritate, conform art. 132 C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale invocată în cauză, Tribunalul Argeş a admis-o pentru următoarele motive:

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speţă, reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, motiv pentru care a apreciat incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., potrivit cărora dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei pe lângă care funcţionează parchetul la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa pe lângă care funcţionează parchetul la care îşi desfăşoară activitatea.

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. au fost interpretate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 7/2016, pronunţată într-un recurs în interesul legii, în sens restrictiv, acestea fiind incidente numai în măsura în care cererea este legal de competenţa instanţei pe lângă care funcţionează parchetul la care îşi desfăşoară activitatea procurorul care are calitatea de reclamant.

Cum în speţă reclamanta îşi desfăşoară activitatea la parchetul de pe lângă judecătorie, iar instanţa competenţă să soluţioneze pricina este tribunalul, instanţa a apreciat a nu fi incidente prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cauzei fiind stabilită prin raportare la art. 210 din Legea nr. 62/2011.

La Tribunalul Dâmboviţa cauza a fost înregistrată sub numărul x/2018.

La termenul de judecată din data de 14.11.2018 Tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale pe care a admis-o pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, iar conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Din termenii celor două texte enunţate rezultă că, în domeniul conflictelor de muncă, competenţa teritorială este exclusivă.

Pe de altă parte, conform art. 127 C. proc. civ.: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenta instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate in circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se afla instanţa la care îşi desfăşoară activitatea . (2) In cazul in care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate in circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se afla instanţa care ar fi fost competenta, potrivit legii. (3) Dispoziţiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzător si în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari si grefierilor".

Aşadar, dispoziţiile legale menţionate se aplică şi reclamantei din prezenta cauză, care face parte din personalul auxiliar de specialitate, fiind grefier-şef în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa (instanţa aflată în raza Curţii de Apel Ploieşti), astfel că acţiunea este de competenţa uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instituţia la care aceasta îşi desfăşoară activitatea.

Faţă de considerentele expuse, având în vedere prevederile art. 130 alin. (2) şi art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de aceasta reclamantă, în favoarea Tribunalului Argeş, a constatat ivit conflictul de competenţă prevăzut art. 133 pct. 2 C. proc. civ. şi în baza art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă în drept să hotărască asupra conflictului, potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind, în favoarea Tribunalului Argeş, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă se încadrează in materia conflictelor de muncă, competenţa materială revenind în primă instanţă tribunalului, aceasta având calitatea de grefier motiv pentru care, sub aspectul competenţei teritoriale, sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 290/26.04.2018, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale.

Curtea a constatat că, de principiu, competenţa facultativă este o expresie a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 124, însă, prin limitarea sferei sale de aplicare la instanţa la care îşi desfăşoară efectiv activitatea reclamantul, nu este aptă să acopere, într-un mod complet, toate situaţiile care pot, în mod rezonabil, apărea în cursul unei judecăţi. De aceea, dispoziţia legală criticată nu îşi atinge scopul pentru care a fost edictată, justiţiabilii fiind nevoiţi să recurgă, în diferite momente ale parcursului cauzei lor, la mijloace procedurale alternative în vederea asigurării egalităţii armelor în soluţionarea cauzei lor în mod echitabil.

Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor.

În raport de cele statuate prin această decizie, conform dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitate de reclamant, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Cum reclamanta are domiciliul pe raza teritorială a Tribunalului Dâmboviţa, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Argeş instanţa învestită de reclamantă, motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 135 C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2018.