Negative conflict of jurisdiction in collective labor dispute over unilateral removal of salary allowances
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Iași Court of Appeal, which will hear the underlying labor dispute. The dispute involved a collective action by 149 employees against a state water administration, challenging unilateral modifications to individual employment contracts that removed loyalty, laboratory, shift, and inspection allowances, with plaintiffs seeking retroactive payment and updating for inflation. Both the Bacău and Iași courts of appeal deemed themselves territorially incompetent, citing the claimants' domicile and the rules for active procedural coparticipation. The Supreme Court applied the Code of Civil Procedure regarding conflict resolution (Art. 133–135), the Labor Code (Art. 269), and the Social Dialogue Law (Art. 210), determining that exclusive territorial competence lies with the court of the claimants' domicile or workplace, which in this instance was within the Iași circuit.
Legislator headnote
AI generatedart. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 134 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ, art. 210 din Legea nr. 62/2011; Negative conflict of jurisdiction in collective labor dispute over unilateral removal of salary allowances: The dispute involved a collective action by 149 employees against a state water administration, challenging unilateral modifications to individual employment contracts that removed loyalty, laboratory, shift, and inspection allowances, with plaintiffs seeking retroactive payment and updating for inflation. Both the Bacău and Iași courts of appeal deemed themselves territorially incompetent, citing the claimants' domicile and the rules for active procedural coparticipation. The Supreme Court applied the Code of Civil Procedure regarding conflict resolution (Art. 133–135), the Labor Code (Art. 269), and the Social Dialogue Law (Art. 210), determining that exclusive territorial competence lies with the court of the claimants' domicile or workplace, which in this instance was within the Iași circuit.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision explicitly cited in the dispositive as the legal basis for stabilizing territorial jurisdiction in favor of the Iași Court of Appeal to resolve the negative conflict of competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2018
Asupra conflictului negativ de competenţă:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău,iniţial sub numărul x/2017, reclamanţii, în număr de 149 persoane, printre care şi A., B., C. şi D., prin reprezentant convenţional, au formulat o cerere prin care chemau în judecată Administraţia Naţională "Apele Române"- Administraţia Bazinală de Apă Siret, cu sediul în Bacău, pentru ca în contradictoriu cu aceasta, instanţa să anuleze modificările unilaterale ale contractelor individuale de muncă privitor la acordarea sporurilor de fidelitate, de laborator, de tură şi de inspecţie, din salariile de bază, să oblige pârâta la plata sporurilor, astfel cum au fost individualizate în anexele la acţiune, în mod retroactiv, pentru perioada 01.08.2015-01.01.2016-sporul de fidelitate, 01.08.2015-19.12.2016-sporul de inspecţie, 01.04.2016-19.12.2016-sporul de laborator şi tură, actualizate cu indicele de inflaţie, precum obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta, prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Administraţiei Bazinale de Apă Siret, pentru capătul de cerere privind anularea Deciziilor 480/31.07.2015 şi 507/06.08.2015, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată, iar pe fond respingerea acţiunii, ca nefondată.
La termenul din data de 04.04.2018, Tribunalul Bacău a dispus disjungerea cauzei pentru reclamanţii din prezenta cauză, formându-se dosarul nr. x/2018, şi a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.
La termenul din data de 16.05.2018, instanţa a admis excepţia invocată din oficiu şi a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Iaşi.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Iaşi, sub nr. x/2018.
La termenul din data 01.10.2018, reclamanţii, prin reprezentant convenţional au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe.
În soluţionarea excepţiei s-a avut în vedere dispoziţiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. care stipulează că tribunalul judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.
Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţi se încadrează în materia conflictelor de muncă, competenţa materială revenind în primă instanţă tribunalului.
Conform disp.art. 269 (3) Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.
Pe cale de consecinţă, instanţa a constatat că excepţia necompetenţei teritoriale este întemeiată, că reclamanţii, pentru o mai bună administrare a probatoriului şi al apărărilor, au înţeles să investească Tribunalul Bacău, cu soluţionarea cauzei.
Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, conform dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., iar conform disp.art. 134 C. proc. civ. a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind, în favoarea Tribunalului Iaşi, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Iaşi.
Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţi se încadrează în materia conflictelor de muncă.
Potrivit art. 269 alin. (1) Codul muncii, "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii", alin. (2) "dispunând că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."
Totodată, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."
Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale arătate şi în raport de obiectul cauzei întrucât reclamanţii au domiciliul pe raza teritorială a Tribunalului Iaşi, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Iaşi şi, în considerarea prevederilor art. 135 C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2018.