Fatal cranio-cerebral trauma from domestic assault: sufficiency of autopsy evidence and denial of mitigating circumstances based on defendant’s post-arrest dishonesty

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72 din 27 ianuarie 2004, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul P.L. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.

Au fost aplicate dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus detenția preventivă de la 14 ianuarie 2003 la zi.

Au fost respinse, ca nefondate, pretențiile civile formulate de D.M. și C.C.

S-a luat act că M.D.C. și R.P. nu s-au constituit părți civile.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în noaptea de 12 decembrie 2002, aflându-se în apartamentul victimei, M.P. din Iași, unde locuia fără forme legale pe fondul unor discuții și consumului de alcool, inculpatul P.L., a aplicat victimei, în vârstă de 63 ani, mai multe lovituri în zona feței și capului, aceasta a căzut și s-a lovit în zona occipitală a capului, suferind un traumatism cranio – cerebral, în urma căruia a decedat în dimineața de 13 decembrie 2002.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza procesului verbal de constatare încheiat de organele de poliție, planșelor foto, declarațiilor martorilor M.E., D.L., D.V., H.I., raportului lucrătorului de poliție care fusese sesizat de scandalul produs în apartamentul victimei în noaptea de 12 decembrie 2002, raportului medico – legal de autopsie, care evidenția cauza morții victimei, coroborate cu declarațiile inculpatului.

Întrucât rudele victimei, care au suportat cheltuielile de înmormântare, nu s-au constituit părți civile, iar cele care au solicitat despăgubiri civile, nu le-au dovedit, instanța a luat act de declarațiile primelor și a respins pretențiile celor din urmă.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a fost admis prin decizia penală nr. 248 din 6 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a desființat parțial sentința, numai cu privire la pedeapsa aplicată, care a fost majorată la 6 ani și 6 luni închisoare.

Celelalte dispoziții au fost menținute.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și părțile civile.

Instanța de apel a apreciat că, în raport de condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta și de poziția procesuală a inculpatului, care a dat dovadă de nesinceritate, negând faptul că ar fi lovit victima, pedeapsa de numai 5 ani închisoare, situată la limita minimă prevăzută de lege, nu este de natură să asigure rolul de prevenție specială, și reeducare, fiind greșit individualizată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând casarea hotărârilor, în principal pentru reținerea greșită a vinovăției sale și în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize medico – legale care să stabilească cauza morții victimei și dacă a fost influențată de cantitatea mare de alcool ingerată, pe fondul unor boli preexistente.

În fine, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, întrucât nu are antecedente penale și a dat dovadă de o bună comportare în societate.

Motivele de recurs se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 10 și 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Deși inculpatul a negat constant săvârșirea faptei, instanțele au stabilit corect vinovăția sa pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.

Din coroborarea declarațiilor martorilor care au auzit, zgomote în apartamentul victimei și strigătele acesteia, care se văita, și au văzut direct comportarea violentă a inculpatului, acesta fiind sancționat contravențional în baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, pentru că în noaptea de 12 decembrie 2002 a tulburat liniștea locatarilor, cu constatările și concluziile raportului medico – legal de autopsie, rezultă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat.

Au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă, împrejurările cauzei și persoana făptuitorului. Inculpatul a rămas singur cu victima după plecarea organelor de poliție ce fuseseră sesizate de martora M.E. și întocmiseră procesul – verbal de contravenție.

Imediat, vecinii au auzit strigătele victimei, ceea ce dovedește că a fost lovită.

Raportul de expertiză evidențiază leziunile suferite de victimă și precizează că moartea acesteia a fost violentă, datorându-se comei cerebrale traumatice, consecința contuziei și dilacerării cerebrale difuze, hematoamelor subdurale produse în cadrul unui traumatism cranio – cerebral. Totodată, se evidențiază în același act, leziunile s-au produs prin loviri active cu mijloace contondente, urmate de cădere.

Constatările și concluziile medico – legale prezintă clar mecanismul de producere a morții victimei, cauza acesteia, nefiind necesară efectuarea unei noi expertize, cum corect au apreciat cele două instanțe.

Faptei i s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare, iar la stabilirea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare, s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., atât cu privire la faptă, cât și la persoana inculpatului.

Deși inculpatul nu are antecedente penale, acestuia nu i se pot recunoaște circumstanțe atenuante, având în vedere nesinceritatea de care a dat dovadă pe tot parcursul procesului.

Martorii audiați au arătat că era o persoană violentă, l-a mai lovit pe M.P., care îi acordase găzduire în apartament, fiind nemulțumit că acesta nu este de acord să-i vândă lui respectiva locuință.

Pentru toate cele arătate mai sus, Curtea apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută astfel că, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b)C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins.

Se va computa din durata pedepsei aplicate inculpatului, detenția preventivă cu începere de la 14 ianuarie 2003 la 13 octombrie 2004.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva deciziei penale nr. 248 din 6 iulie 2004 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 ianuarie 2003 la 13 octombrie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2004.