Imputation Decision Annulment Assigned to Labor Court Under Law 62/2011

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă, a constatat următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 ianuarie 2018, sub dosarul nr. x/2018, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat anularea deciziei de imputare nr. x/19.03.2016 emisă de pârât prin Secretariatul General al Ministerului Afacerilor Interne.

Reclamanta şi-a motivat cererea în drept pe dispoziţiile Legii nr. 544/2004.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1245 din 1 martie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că acţiunea reclamantei vizează anularea deciziei de imputare nr. x/19.03.2016 emisă de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în temeiul O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, iar în raport cu art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007 şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 mai 2018, sub dosarul nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 2880 din 19 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Social.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prezenta cerere de chemare în judecată are ca obiect acţiunea împotriva refuzului de soluţionare în termenul legal a cererii reclamantei de eliberare a unei noi adeverinţe, pentru revizuirea drepturilor de pensie de serviciu.

Emiterea unui act de către o autoritate publică reprezintă o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru a atrage competenţa instanţei de contencios administrativ.

În egală măsură, prezintă relevanţă cerinţa ca actul să fie emis în temeiul puterii publice exercitate de autoritatea pârâtă în activitatea de executare a legii sau pentru organizarea executării legii, respectiv să fie în legătură cu un raport de drept administrativ.

Or, în cauză actul contestat nu a fost emis în legătură cu un raport de drept administrativ, ci cu unul de dreptul muncii, în virtutea calităţii reclamantei căreia i-au fost achitate drepturi salariale în virtutea calităţii acesteia, de angajat cu contract individual de muncă.

Astfel, s-a constatat că sunt incidente dispoziţiile cuprinse art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170-171, art. 266 şi art. 269 din Codul muncii, care, în privinţa acestor raporturi juridice, conferă prerogativa de soluţionare a cauzelor, tribunalelor-secţiilor/completurilor specializate în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

În egală măsură existenţa contractului individual de muncă ca situaţie premisă care a determinat emiterea deciziei de imputare face ca în cauză să fie inaplicabile atât dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 invocate de tribunal în sentinţa de declinare, câţ şi prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, specifice raporturilor de funcţie publică.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 130 alin. (2) şi art. 132 alin. (3) C. proc. civ., s-au admis excepţiile de necompetenţă materială şi teritorială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 16 iulie 2018, sub dosarul nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 6598 din 19 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, în cauză, reclamanta a sesizat instanţa de judecată solicitând anularea deciziei de imputare nr. x/19.03.2016 emisă de Secretarul General din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, iar prin dispoziţiile art. 30-43 din O.G. nr. 121/1998 legiuitorul a instituit două faze de contestare administrativă a deciziilor de imputare.

În cauză, dispoziţiile art. 43 din O.G. nr. 121/1998 se raportează la prevederile art. 6 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar competenţa de soluţionare a litigiului de faţă este determinată de rangul central al Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, care a pronunţat decizia contestată.

De altfel, instanţa supremă s-a mai pronunţat în sensul că hotărârea pronunţată de Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor care funcţionează în temeiul O.G. nr. 121/1998 are natura juridică a unui act administrativ jurisdicţional, Comisia realizând o activitate de jurisdicţie administrativă specială.

Totodată, împrejurarea dacă pârâta a emis sau nu corect decizia de impunere nr. x/19.03.2016 şi dacă reclamantei i se putea emite sau nu o astfel de decizie, având în vedere raportul juridic stabilit între părţi, nu poate fi analizată decât de instanţa competentă stabilită de O.G. nr. 121/1998, actul normativ în baza căruia decizia a fost emisă.

Pentru motivele expuse, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, fiind constatat conflictul negativ de competenţă.

5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele trei instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere material să soluţioneze prezentul litigiu, ce are ca obiect acţiunea în anulare a deciziei de imputare nr. x/19.03.2016, emisă în baza O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, derivată din raporturile juridice dintre reclamantă şi unitatea angajatoare, prezintă relevanţă următoarele:

Raporturile juridice stabilite între reclamantă şi pârât au la bază existenţa unui contract individual de muncă, iar litigiile născute în legătură cu aceste raporturi juridice constituie conflicte de muncă, astfel că devin aplicabile regulile de competenţă reglementate de normele de drept material din Codul muncii.

Totodată, actul contestat, prin care se urmăreşte atragerea răspunderii civile a reclamantei, nu a fost emis în legătură cu un raport de drept administrativ, ci cu unul de dreptul muncii, în virtutea calităţii reclamantei, căreia i-au fost achitate drepturi salariale, respectiv de angajat cu contract individual de muncă.

Aşadar, se constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile cuprinse art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170-171, art. 266 şi art. 269 din Codul muncii, care, în privinţa acestor raporturi juridice, conferă prerogativa de soluţionare a cauzelor, tribunalelor-secţiilor/completurilor specializate în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2018.