Negative jurisdictional conflict in RCA insurance claim: domicile court competence fixed by plaintiff's choice and prohibition on raising relative territorial incompetence ex officio

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva, la data de 29 martie 2018, sub dosarul nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenientul C., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata cu titlu de despăgubiri cuvenite reclamantei pentru prejudiciul moral şi material suferit ca urmare a vătămării corporale, la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de daune morale şi a sumei de 65,45 RON cu titlu de daune materiale, precum şi plata de penalităţi de întârziere de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data înregistrării acţiunii şi până la plata efectivă a despăgubirilor, conform art. 20 lit. 5 din O.G. nr. 54/2016.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 192 din C. proc. civ., art. 49 din Legea nr. 136/1995, C. proc. pen., art. 1349, 1357, 1381, 1385, 2199, 2224 din Noul C. civ., Legea nr. 136/1995, Norma nr. 23/2014 a ASF.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1404/2018 din 14 iunie 2018 pronunţată de Judecătoria Deva, în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Deva şi s-a dispus declinarea competenţei a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în principal, incidenţa prevederilor art. 115 C. proc. civ., astfel că, în contextul în care evenimentul rutier a avut loc în Timişoara, iar sediul pârâtei - societate de asigurare se află în Bucureşti, s-a constatat întemeiată excepţia necompetenţei invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Timişoara.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, la data de 22 august 2018, sub dosarul nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 10564 din 26 septembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Timişoara s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara, iar competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Deva.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi pe cale de consecinţă a fost suspendată judecarea cauzei, fiind trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în principal, că instanţa de judecată a fost învestită cu o cerere personală, având ca obiect plata daunelor morale şi materiale cauzate de intervenientul forţat în urma accidentului rutier din 03.04.2017 ce a avut loc în Timişoara.

Instanţa a reţinut că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 115 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că reclamanta, în calitate de terţ prejudiciat, a solicitat plata daunelor de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate de accidentul auto, iar Judecătoria Deva este competentă teritorial să soluţioneze cererea, fiind în prezenţa unei competenţe teritoriale alternative, astfel că reclamanta are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ.

Pe de altă parte, Judecătoria Timişoara a constatat că, fiind vorba despre norme de competenţă de ordine privată, Judecătoria Deva nu putea să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, întrucât potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 130 alin. (3), art. 131, 132, 133 pct. 2, 134 şi 135 C. proc. civ., Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, pe cale de consecinţă, a suspendat judecarea prezentei cauze şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie acţiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenientul C., privind obligarea pârâtei la plata cu titlu de despăgubiri cuvenite reclamantei pentru prejudiciul moral şi material suferit ca urmare a vătămării corporale, la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de daune morale şi a sumei de 65,45 RON cu titlu de daune materiale, precum şi plata de penalităţi de întârziere de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data înregistrării acţiunii şi până la plata efectivă a despăgubirilor, conform art. 20 lit. 5 din O.G. nr. 54/2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (3) C. proc. civ., în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său.

Dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. prevăd că:

"reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

În toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective, nici reclamantul nemaiputând reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

În cauză, opţiunea reclamantei A. a fost în sensul soluţionării cauzei la instanţa în a cărei rază teritorială se află domiciliul său, respectiv Judecătoria Deva.

Invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine privată din oficiu, cum s-a realizat în prezenta cauză de către Judecătoria Deva, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la competenţa teritorială de ordine privată.

Diferenţa între necompetenţa de ordine publică şi cea de ordine privată se menţine în ceea ce priveşte persoanele care o pot invoca.

Astfel, necompetenţa de ordine publică va putea fi invocată atât de părţi, indiferent de poziţia procesuală, cât şi de instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în timp ce necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (3) din acelaşi Cod.

Prin urmare, dacă pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale relative în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa este obligată să procedeze la judecarea cauzei, competenţa fiind definitiv câştigată de către instanţa sesizată de reclamant, şi nicidecum să o invoce din oficiu, întrucât prin lege s-a urmărit ca prin excepţia necompetenţei teritoriale relative să fie lăsată la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei.

Astfel, dreptul de a contesta alegerea unei instanţe în cazul necompetenţei teritoriale de ordine privată revine exclusiv pârâtului.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 decembrie 2018.