Jurisdictional conflict over salary discrimination claims by judicial staff: scope of Art. 127 CPC and the right to sue in a neighboring court when the employer is the judicial body itself

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, sub dosarul nr. x/2018, urmare a disjungerii din dosar nr. x/2017, reclamantele A. şi B. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Arad şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună următoarele:

- recunoaşterea stării de discriminare în care au fost plasate reclamantele de pârâţi, în materie salarială, în raport cu o parte din personalul din cadrul familiei ocupaţionale de funcţii bugetare "Justiţie" care au fost indemnizaţi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 23.10.2014 până la data de 30.11.2015, şi 445,5 RON, de la data de 01.12.2015 până la data de 01.10.2016, reprezentând 405 majorat cu 10% în baza Legii nr. 293/2015;

- repararea prejudiciului produs reclamantelor prin acţiunea pârâţilor, până la data încetării stării de discriminare, constând în diferenţa dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să li se plătească fiecăreia, cu titlu de drepturi salariale, pentru fiecare lună, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, cu valorile de referinţă de 405 RON, începând cu data de 23.10.2014 până la data de 30.11.2015 şi 445,5 RON, de la data de 01.12.2015 până la data de 01.10.2016, reprezentând 405 majorat cu 10% în baza Legii nr. 293/2015, obligarea pârâţilor de rând 1-3 la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe;

- repararea prejudiciului produs reclamantelor de către pârâţi, prin actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţe de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamantelor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamantelor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate în capătul de cerere 2, având în vedere şi Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În drept au fost invocate prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009, art. 2 şi 33 din Legea nr. 285/2010, Deciziile nr. 23/2015 şi 32/2015 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, art. 1 alin. (2) şi art. 2 din O.G. nr. 13/2011, art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i), art. 2 din O.G. nr. 137/2000, O.G. nr. 3/2006, O.G. nr. 6/2007, O.G. nr. 8/2007, O.G. nr. 11/2007, O.G. nr. 24/2000, O.U.G. nr. 57/2015 cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 20/2016, decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale.

2. Prin sentinţa civilă nr. 121/LM/2018 din 1 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia Civilă a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B., în favoarea Tribunalului Arad.

În argumentarea acestei soluţii s-a reţinut, în principal, că cererea de chemare în judecată vizează acordarea unor diferenţe salariale şi că reclamantele A. şi B. nu mai au calitatea de angajate ale Tribunalului Arad, întrucât au fost transferate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad.

Astfel, în raport cu prevederile art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, s-a stabilit că îi revine Tribunalului Arad competenţa de soluţionare a prezentei cauze, instanţă în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea şi îşi au domiciliul reclamantele.

Totodată, s-a mai reţinut că nu sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., invocate de către reclamante, pentru a justifica competenţa Tribunalului Bihor, având în vedere că, prin decizia nr. 7/2016 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 461 din 22 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii - a stabilit că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Această interpretare se aplică în mod corespunzător şi grefierilor, precum şi personalului conex, motiv pentru care Tribunalul Bihor a admis excepţia invocată din oficiu, reţinând că reclamantele nu-şi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să soluţioneze prezentul litigiu, respectiv Tribunalul Arad, ci în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, astfel cum rezultă din adresa Tribunalului Arad.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, la data de 11 aprilie 2018, sub dosarul nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 695 din 21 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B., în favoarea Tribunalului Bihor.

Totodată, a fost constatat ivit conflictul negativ de competenţă, judecarea cauzei a fost suspendată din oficiu, iar dosarul înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în principal, că la data promovării acţiunii, reclamantele nu mai aveau calitate de angajate ale Tribunalului Arad, astfel încât, faţă de decizia nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care reclamantul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii în primă instanţă.

Ulterior, după înregistrarea cauzei la Tribunalul Arad urmare a declinării de competenţă, s-a publicat în Monitorul Oficial decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018 prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor (pct. 42).

În aceste condiţii, faţă de decizia obligatorie a Curţii Constituţionale nr. 290/2018 şi considerentele acesteia, având în vedere manifestarea dreptului de opţiune al reclamantelor şi calitatea de pârâţi a Tribunalului Arad, cât şi a Curţii de Apel Timişoara, în temeiul art. 127, art. 129, art. 130, art. 133, art. 134 din C. proc. civ., s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate, în favoarea Tribunalului Bihor.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, pentru următoarele considerente:

Acţiunea introductivă are ca obiect obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Arad şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la acordarea unor diferenţe salariale reclamantelor A. şi B., în calitate de grefier în cadrul Tribunalului Arad până la data de 25 octombrie 2017, când au fost transferate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, astfel că sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În acest sens, se arată în considerentele deciziei, la punctul 47: "În continuare, Curtea reţine că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. doar ipotezei judecătorului care are calitatea de pârât, şi nu şi la ipoteza la care instanţa de judecată ar avea această calitate, dispoziţiile legale nu îşi ating scopul pentru care au fost reglementate.

Legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege. Dar atunci când decide să uzeze de acest beneficiu, apreciind că nu va avea parte de un proces echitabil judecat de o instanţă imparţială, legea nu îi poate interzice accesul la acest mecanism pe motiv că partea pârâtă este chiar instanţa competentă să îi judece cauza şi nu doar un judecător din cadrul acesteia.

Legiuitorul a reglementat acest beneficiu în considerarea calităţii de judecător a părţii pârâte, însă, cu atât mai mult cu cât parte pârâtă este chiar instanţa de judecată, legea ar trebui să acorde dreptul de opţiune părţii reclamante, mai ales că în viziunea legiuitorului exercitarea unei acţiuni de competenţa de soluţionare a instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea este de natură să nască suspiciuni în privinţa modului de soluţionare a litigiului tocmai de colegii acestuia."

Curtea reţine că dispoziţiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., în interpretarea restrictivă, încalcă principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie (pct. 50), iar "art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumţia de constituţionalitate, permiţând, în mod rezonabil, calificarea noţiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu".

Calitatea de personal auxiliar al reclamantelor, precum şi calitatea de parte în proces a Tribunalului Arad şi Curtea de Apel Timişoara, determină incidenţa textului de lege care reglementează competenţa facultativă, respectiv art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

Reclamantele s-au adresat Tribunalului Bihor, aceasta fiind opţiunea cu privire la instanţa de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Timişoara, în arondarea căreia se află Tribunalul Arad, determinând astfel competenţa teritorială exclusivă în soluţionarea acţiunii.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod şi cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2018.