Jurisdictional competence for appeals against tribunal decisions in consumer credit cases valued under 200,000 RON under the unified interpretation of Art. 96(3) and 97(1) CPC

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, la data de 1 februarie 2016, sub dosarul nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C. prin reprezentant în România B. S.A., a solicitat instanţei:

- să se constate că în Contractul de credit de consum nr. x din 04.12.2007 şi Actul Adiţional la contractul de credit, încheiate între reclamant şi pârâtă sunt stipulate clauze abuzive şi anume:

- clauza prevăzută la art. IV pct. 4.3 din contractul de credit, care dă dreptul pârâtei de a modifica unilateral dobânda, comisioanele şi taxele bancare; clauză modificată prin actele adiţionale;

- să se dispună anularea acestor clauze, şi drept consecinţă să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal de la reclamant reprezentând ‘‘comision de acordare" în cuantum de 260 CHF, "comision de administrare", precum şi diferenţa de dobândă, dintre dobânda care trebuia percepută luându-se în calcul formula de calcul: dobânda = marja fixa+Libor, unde marja fixa = Dobânda iniţiala contractul de credit (8,5%) - valoare indice Libor de la momentul încheierii contractului de credit, deoarece modalitatea de stabilire a variaţiei dobânzii este lăsată la discreţia băncii, nestabilindu-se o marjă fixa; rambursarea acestor sume începând de la data încheierii contractului şi până la data declarării scadenţei anticipate a creditului;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra fiecărei sume plătite pârâtei cu titlu de comision de acordare, comision de administrare, diferenţa dintre dobânda iniţială şi dobânda majorată de la data plăţii de către reclamant a fiecărei sume de bani în parte şi până la data restituirii efective de către pârâta a acestor sume.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, Legea nr. 296/2004.

1.1. La data de 7 martie 2016, reclamantul A. a depus la dosar cerere precizatoare a acţiunii, prin care a solicitat introducerea în cauză a pârâtei C., prin reprezentant B. S.A..

Totodată, având în vedere comunicarea de către pârâtă a Actului Adiţional nr. 1 din 19.09.2010 la contractul de credit, s-au precizat petitele cererii de chemare în judecată, astfel:

- să se constate că în Contractul de credit de consum nr. x din data de 04.12.2007 şi Actul adiţional nr. x din data de 19.09.2010 la contractul de credit, act implementat tacit, sunt stipulate clauze abuzive şi anume:

- clauza prevăzută la art. IV pct. 4.1, din Contractul de credit şi art. I 1 Actul adiţional nr. x din data de 19.09.2010 la contractul de credit, precum şi pct. 4.3 din Anexa nr. II la Actul adiţional nr. x din data de 19.09.2010 la contractul de credit, reprezentând comision de acordare credit de 2,5% calculat la valoarea creditului şi comision de administrare lunară a creditului de 0,4%, aplicat la valoarea soldului creditului;

- clauza prevăzută la art. IV pct. 4.3 din contractul de credit, care dă dreptul pârâtei de a modifica unilateral dobânda, comisioanele şi taxele bancare; clauză modificată prin actul adiţional la art. 1; şi Anexa nr. II, unde dobânda a fost majorata la valoarea de 17%;

- să se dispună anularea acestor clauze, şi drept consecinţă să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal reprezentând "comision de acordare" în cuantum de 260 CHF, "comision de administrare", precum şi diferenţa de dobândă, în principal: dintre dobânda care trebuia perceputa luându-se în calcul formula de calcul: dobânda = marja fixa+Libor, unde marja fixa = Dobânda iniţială contractul de credit (8,5%) - valoare indice Libor de la momentul încheierii contractului de credit, deoarece modalitatea de stabilire a variaţiei dobânzii este lăsată la discreţia băncii, nestabilindu-se o marjă fixa; în subsidiar: diferenţa dintre dobânda prevăzută iniţial în contractul de credit şi dobânda efectiv percepută de către pârâtă; rambursarea acestor sume începând de la data încheierii contractului şi până la data declarării scadentei anticipate a creditului;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra fiecărei sume plătite pârâtei cu titlu de comision de acordare, comision de administrare, diferenţa dintre dobânda iniţială şi dobânda majorată de la data plăţii de către reclamant a fiecărei sume de bani în parte şi până la data restituirii efective de către pârâta a acestor sume;

2. Prin sentinţa civilă nr. 5771 din 25 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2016, s-a admis în parte cererea formulată şi precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C..

S-a constatat caracterul abuziv al clauzelor de la art. 4.1 alin. (2) din contractul de credit de consum nr. x din 4 decembrie 2007, care prevede perceperea unui comision de acordare credit de 2,5% din valoare creditului şi comision de administrare lunară a creditului de 0,4% aplicat la valoarea soldului creditului şi de la art. 4.3 care dă dreptul pârâtei de a modifica unilateral dobânda, comisioanele şi taxele bancare.

S-a dispus anularea clauzelor abuzive mai sus menţionate şi repunerea reclamantului în situaţia anterioară inserării clauzelor şi a fost obligată pârâta B. S.A. să restituie reclamantului:

- suma de 260 CHF încasată cu titlu de comision de acordare la care se va aplica dobânda legală începând de la data achitării acesteia de către reclamant şi până la data restituirii efective de către pârâta B. S.A.; suma încasată de pârâta B. S.A. cu titlu de comision de administrare începând cu 04.12.2007 şi până la 19.09.2010 la care se va aplica dobânda legală de la data achitării fiecărei sume de către reclamant şi până la data restituirii efective de către pârâta B. S.A.; sumele reţinute cu titlu de dobândă majorată unilateral calculate în baza clauzei abuzive prevăzute la art. 4.3 respectiv sumele ce depăşesc dobânda fixă de 8,5% pe an menţionată la art. 4.1 alin. (1) din contract, calculate până la data de 19.09.2010, precum şi dobânda legală calculată la aceste sume de la achitarea lor şi până la data plăţii efective.

Au fost respinse restul pretenţiilor reclamantului, ca neîntemeiate.

A fost obligată pârâta B. S.A. să plătească reclamantului suma de 2.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Tribunalul Specializat Mureş, prin decizia nr. 352/A din 13 iunie 2017, a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor declarate de reclamantul A. şi de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 5771 din 25 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia Civilă.

4. Tribunalul Mureş, secţia Civilă, prin decizia civilă nr. 897/2017 din 7 noiembrie 2017, a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor declarate de reclamantul A. şi de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 5771 din 25 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Mureş şi Tribunalul Specializat Mureş şi s-a dispus înaintarea dosarului în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

5. Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 168/CF din 15 decembrie 2017, a stabilit competenţa de soluţionare a apelurilor declarate de reclamantul A. şi de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 5771 din 25 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

6. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalul Specializat Mureş, sub dosarul nr. x/2016.

7. Tribunalul Specializat Mureş, prin decizia nr. 118/A din 5 martie 2018, a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 5771 din 25 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş.

Totodată, s-a dispus schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul că s-a constatat că este abuzivă şi clauza cuprinsă în actul adiţional din data de 19.09.2010 la anexa II pct. 4.4 referitoare la comisionul de administrare credit de 0,4% pe lună; s-a dispus restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare credit, în echivalent în RON la data plăţii, precum şi dobânda legală aferentă începând cu data plăţii şi până la data restituirii efective.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii atacate.

Prin aceeaşi decizie, s-a respins apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost obligată pârâta B. S.A. la plata către reclamantul A. a sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă şi în apel.

8. Împotriva deciziei nr. 118/A/2018 din 5 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, secţia Litigii cu Profesioniştii a declarat recurs pârâta B. S.A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

9. Prin decizia civilă nr. 1667/R din 21 septembrie 2018 pronunţată de D., secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 118/A/2018 din 5 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, secţia Litigii cu Profesioniştii, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

10. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 29 octombrie 2018.

11. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 118/A/2018 din 5 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, secţia Litigii cu Profesioniştii.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Specializat Mureş este Curtea de Apel Târgu Mureş rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 118/A/2018 din 5 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, secţia Litigii cu Profesioniştii, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş. PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 118/A/2018 din 5 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, secţia Litigii cu Profesioniştii, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2018.