Jurisdiction for cassation against tribunal decisions in consumer credit fee and interest rate abuse cases under 200,000 RON threshold
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) admitted the exception of lack of material jurisdiction and declined competence, transferring the appeal for cassation to the Cluj Court of Appeal, thereby leaving the Tribunal Maramureș decision of July 11, 2018, intact and unchallenged at this level. The underlying dispute concerned a consumer credit agreement where the bank initially appealed a first-instance judgment that found clauses regarding loan issuance fees, administration fees, and the composition of the variable interest rate (margin plus Euribor) to be abusive, ordering the restitution of overcharged sums. The decisive legal basis was the interpretation of Articles 96(3) and 97(1) of the Code of Civil Procedure in light of the Constitutional Court's Decision No. 369/2017 and the Supreme Court's uniform jurisprudence Decision No. 18/2018, which established that appeals against tribunal decisions in monetary cases valued up to 200,000 RON fall under the jurisdiction of the intermediate appellate court (Court of Appeal), not the Supreme Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 274 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 96 pct. 3 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 517 alin. (4) C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ; Jurisdiction for cassation against tribunal decisions in consumer credit fee and interest rate abuse cases under 200,000 RON threshold: The underlying dispute concerned a consumer credit agreement where the bank initially appealed a first-instance judgment that found clauses regarding loan issuance fees, administration fees, and the composition of the variable interest rate (margin plus Euribor) to be abusive, ordering the restitution of overcharged sums. The decisive legal basis was the interpretation of Articles 96(3) and 97(1) of the Code of Civil Procedure in light of the Constitutional Court's Decision No. 369/2017 and the Supreme Court's uniform jurisprudence Decision No. 18/2018, which established that appeals against tribunal decisions in monetary cases valued up to 200,000 RON fall under the jurisdiction of the intermediate appellate court (Court of Appeal), not the Supreme Court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGrounds for admitting the exception of lack of material jurisdiction and transferring the case to the competent appellate court.
Full text
Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2018
Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare, la data de 6 aprilie 2016, sub dosar nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
- constatarea ca fiind abuzive şi nule de drept clauzele prevăzute în cuprinsul contractului de credit nr. x/30.06.2008, de la pct. 9 referitoare la comision acordare credit de 2,50% flat, lit. a) - comision de administrare de 12,50 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat, la dobânda de referinţă variabilă cuprinsă la pct. 5 din contractul de credit şi, în consecinţă, restituirea sumelor încasate cu acest titlu;
- obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de comision de acordare a creditului de la data acordării şi până în prezent, la care să se adauge dobânda legală calculată la data încasării acestei sume, până la data executării efective a obligaţiei de plată;
- obligarea pârâtei să restituie reclamantului, suma încasată cu titlu de comision de administrare, începând de la data acordării creditului şi până la data înregistrării acţiunii în instanţă, precum şi sumele viitoare ce vor fi achitate sub această denumire până la data pronunţării unei hotărâri definitive de anulare şi obligarea pârâtei să restituie reclamantului, suma încasată cu titlu de dobândă de referinţă variabilă.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 193/2000, Directiva 93/13/CEE din 05.04.1993, art. 274 C. proc. civ.
2. Prin sentinţa civilă nr. 815 din 3 mai 2017 pronunţată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor înscrise în art. 5, art. 9 alin. (1) lit. a) din Contractul de credit de credit bancar pentru persoane fizice nr. x din 30.06.2008 şi s-a dispus înlăturarea acestora din contract şi a fost obligată pârâta să restituie sumele achitate de reclamant cu titlu de comision de acordare, comision de administrare şi cu titlu de dobândă variabilă.
3. Prin încheierea de şedinţă din 14 iulie 2017, Judecătoria Baia Mare a admis cererea de completare a sentinţei civile nr. 815 din 3 mai 2017 pronunţată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2016, în sensul că s-a respins petitul formulat de reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecată.
4. Apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 815 din 3 mai 2017 pronunţată de Judecătoria Baia Mare a fost admis de către Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 1284/A din 11 iulie 2018, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că s-a admis cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtă B. S.A., s-a constatat caracterul abuziv al clauzei stipulate la art. 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/30.06.2008 încheiat între apelanta-pârâtă şi apelantul-reclamant, în ceea ce priveşte modul de compunere a dobânzii variabile.
Totodată, s-a constatat că începând cu data de 01.07.2009 dobânda variabilă aferentă creditului contractat prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/30.06.2008 încheiat între apelanta-pârâtă şi apelantul-reclamant se compune din indicele Euribor la 6 luni, la care se adaugă o marjă fixă de 1,50 pp.. A fost obligată apelanta-pârâtă B. S.A. să restituie apelantului-reclamant A. sumele achitate în plus, reprezentând diferenţa între dobânda de 1,5pp + EURIBOR la 6 luni şi cea reţinută efectiv de către apelanta-pârâtă. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Prin aceiaşi decizie, a fost admis apelul declarat de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. împotriva încheierii de şedinţă din 14 iulie 2018 pronunţată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2016, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a fost admisă cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi s-a dispus completarea sentinţei civile nr. 3815 din 3 mai 2017 pronunţată de Judecătoria Baia Mare, cu dispoziţiile prin care a fost obligată pârâta B. S.A. să plătească reclamantului A. suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părţi în apel.
5. Împotriva deciziei civile nr. 1284/A din 11 iulie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta B. S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.
6. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 8 octombrie 2018.
7. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.
Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 1284/A din 11 iulie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Maramureş este Curtea de Apel Cluj rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1284/A din 11 iulie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1284/A din 11 iulie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2018.