Jurisdictional competence for cassation of appeals against tribunal decisions in monetary cases up to 200,000 RON

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani, la 4 noiembrie 2015, sub dosarul nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. şi C. S.A. Sucursala Botoşani, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- constatarea existenţei în contractul de credit nr. x din 22.10.2007 a clauzelor abuzive prevăzute la art. 3 lit. d) şi art. 5 lit. a) din Condiţii speciale şi art. 3.5, art. 8.1, art. 10.1, art. 10.2 din Condiţiile generale;

- obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate în baza contractului de credit nr. x din 22.10.2007 cu titlu de comision de risc, întrucât aceste sume nu erau datorate, fiind impuse prin clauze abuzive şi comision de risc, redenumit comision de administrare în sumă totală de 5.166,86 RON;

- constatarea nulităţii absolute a actelor adiţionale la contractul de credit nr. x din 22.10.2007 şi obligarea pârâtelor la plata către reclamanţi a sumelor încasate cu titlu de comision de risc, redenumit comision de administrare credit;

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 192 C. proc. civ., art. 1 şi art. 4 din Legea nr. 193/2000, art. 36, art. 38 şi art. 40 alin. (4) lit. d) din O.U.G. nr. 50/2010.

2. Prin sentinţa civilă nr. 5942 din 9 septembrie 2016, Judecătoria Botoşani a admis, în parte, acţiunea având ca obiect restabilire echilibru contractual formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta D. S.A.; a constatat caracterul abuziv al clauzelor înserate la pct. 3 lit. d), pct. 5 lit. a) din Condiţiile Speciale ale convenţiei de credit nr. x din 22.10.2007, precum şi la pct. 3.5, pct. 8.1 lit. c) şi d), pct. 10.1 şi pct. 10.2 din Condiţiile generale ale convenţiei de credit nr. x din 22.10.2007; a dispus anularea clauzelor menţionate; a obligat pârâta D. S.A. la plata către reclamanţi a sumei de 5.076,11 RON reprezentând comision de risc, redenumit ulterior comision de administrare; a respins celelalte pretenţii ca neîntemeiate.

3. Prin decizia nr. 266A din 20 martie 2018, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul declarat de pârâta D. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 5942 din 8 septembrie 2016 şi a încheierii din 28 aprilie 2016, ambele pronunţate de Judecătoria Botoşani, în dosar nr. x/2015. Totodată, a fost schimbată în parte încheierea din 28 aprilie 2016 a Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatarea caracterului abuziv al clauzelor; a fost schimbată în tot sentinţa apelată în sensul că a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamanţilor.

4. Împotriva deciziei civile nr. 266 A din 20 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A. şi B., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava.

5. Prin decizia nr. 183 din 14 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a fost declinat declinată competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 266 A din 20 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

6. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 23 octombrie 2018.

7. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 266 A din 20 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Botoşani este Curtea de Apel Suceava rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 266 A din 20 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 266 A din 20 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2018.