Territorial jurisdiction in administrative disputes: non-enforceability of civil forum-selection clauses and priority of specialized statutory venue rules

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal la 14 iunie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C. S.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 5.189.986 RON, reprezentând prejudiciul încercat ca urmare a întreruperii alimentării cu energie electrică în perioada 8-30.10.2016 la locul de consum situat în localitatea Chirnogeni, judeţul Constanţa.

În drept s-au invocat prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin ordinul nr. 64/2014, ordinul ANRE nr. 90/2015, Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi gazelor naturale.

Intimata B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa (solicitând admiterea excepţiei şi declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti), excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei contencios administrativ şi fiscal, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. S.A..

Prin sentinţa civilă nr. 2217/2017 din 20 decembrie 2017, Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi funcţională şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Constanţa a reţinut că prin contractul de furnizare a energiei electrice nr. 1966/22.08.2013 având ca obiect furnizarea energiei electrice la art. 25.2 din contract s-a menţionat că "litigiile decurgând din interpretarea şi/sau executarea prezentului contract, care nu pot fi rezolvate pe cale amiabilă vor fi supuse spre soluţionare instanţei competente din punct de vedere material cu sediul în Bucureşti", sens în care s-a apreciat că părţile au determinat prin contract instanţa competentă teritorial, respectiv Tribunalul Bucureşti.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă cauza a fost înregistrată sub nr. x/2018.

Reclamanta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi funcţionale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, iar la termenul de judecată din 20 septembrie 2018 instanţa, din oficiu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 2716/2018 din 20 septembrie 2018 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Constanţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că reclamanta a învestit instanţa de judecată cu o cerere în pretenţii întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar una dintre pârâte are sediul în Constanţa, astfel că faţă de dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. a apreciat că Tribunalul Constanţa este instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Constanţa s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 19 noiembrie 2018, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente din punct de vedere teritorial să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că acesta priveşte exclusiv competenţa teritorială.

La stabilirea regulilor de competenţă aplicabile, Înalta Curte este ţinută de cadrul procesual dedus judecăţii şi de respectarea principiului disponibilităţii prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere că reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile acestei legi şi a urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea contenciosului administrativ, aspect reluat şi în cererea modificatoare, se constată că soluţionarea acesteia aparţine instanţei de contencios administrativ şi fiscal, iar nu instanţei de drept comun, respectiv instanţei civile. În acest caz, voinţa reclamantei expres exprimată şi dezvoltată cu prilejul indicării obiectului şi temeiului juridic al cererii, şi nemodificată anterior discutării excepţiei necompetenţei teritoriale, influenţează şi regulile privitoare la competenţa teritorială.

Pe cale de consecinţă, devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora competenţa teritorială aparţine instanţei de la sediul reclamantei.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C. S.A. în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2018.