Jurisdictional declination of justice-sector wage dispute appeals following abrogation of O.U.G. 75/2008 and restoration of standard civil procedure hierarchy

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2018

Asupra cererii de recurs de faţă:

Prin contestaţia la titlu înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 7 iunie 2018, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Curtea de Apel Iaşi,Tribunalul Iaşi, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, lămurirea înţelesului şi întinderii dispozitivului sentinţei civile nr. 32 din 16 septembrie 2008, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2008, în sensul de a se preciza că sintagma "eliminarea discriminării" până la care i s-au acordat drepturile băneşti rezultate din aplicarea creşterilor salariale, în baza acestui titlu executoriu, este data de 31 decembrie 2009.

Prin sentinţa civilă nr. 32 din 16 septembrie 2008, Curtea de Apel Iaşi a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate în cauză de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

A fost admisă, în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanţii: B., C., D., E., F., G., H., A., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Justiţiei, Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, cu domiciliul ales la sediul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Judeţului Iaşi.

Au fost obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi să plătească reclamanţilor drepturile băneşti rezultate din aplicarea creşterilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 şi de 11 % începând cu data de 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007 şi în continuare până la încetarea discriminării, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost obligat Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare plăţii drepturilor băneşti dispuse prin prezenta sentinţă.

S-a disjuns şi a declinat în favoarea Judecătoriei Iaşi competenţa de soluţionare a cererii privind efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanţilor.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că, în considerarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în anul 2015 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

Curtea de Apel Iaşi a apreciat că "admisibilitatea" contestaţiei la titlu nu este condiţionată de o procedură de executare silită aflată în curs de desfăşurare.

Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., contestaţia la titlu poate fi formulată chiar dacă nu a început procedura de executare silită, cu condiţia să nu fie împlinit termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Dreptul de a cere executarea silită a sentinţei civile nr. 32 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi era executorie de la data pronunţării, situaţie în care nu era prescris extinctiv, întrucât a intervenit suspendarea de drept conform art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, care prevede că "în cursul termenului prevăzut de alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept".

S-a reţinut că titlul executoriu prevede trei intervale de timp pentru aplicarea creşterilor salariale:

- 01.01.2007 - 31.03.2007, de 5% în raport cu drepturile salariale din luna decembrie 2006;

- 01.04.2007 - 30.09.2009, de 2% în raport cu drepturile salariale din luna martie 2007;

- 01.10.2007 - până la încetarea discriminării, de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007.

Curtea a considerat că nu sunt necesare lămuriri cu privire la primele două intervale de timp, ale căror limite, de început şi de sfârşit, sunt explicit determinate în titlul executoriu.

Ultimul interval de aplicare a creşterilor salariale de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007, are determinată explicit doar limita de început - 01.10.2007, în timp ce limita de sfârşit este determinabilă în timp, în sensul că aceste creşteri salariale, de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007, se cuvin contestatorilor şi ulterior pronunţării titlului executoriu, până la încetarea discriminării, aşa cum prevede titlul executoriu.

S-a considerat că dispozitivul sentinţei civile nr. 32 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi se impune a fi lămurit numai sub aspectul limitei de sfârşit a intervalului de aplicare a creşterilor salariale de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007, în mod concret urmând a se stabili data la care a încetat discriminarea.

Prin sentinţa civilă nr. 8/2018 din 10 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale s-au respins excepţiile inadmisibilităţii contestaţiei la titlu, invocată de Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi, tardivităţii, invocată de Ministerul Finanţelor Publice si lipsei calităţii de reprezentant, invocată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi.

Admite contestaţia privind lămurirea înţelesului si întinderii titlului executoriu, formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimaţii Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării.

Lămureşte înţelesul si întinderea dispozitivului sentinţei civile nr. 32 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, în sensul că drepturile băneşti rezultate din aplicarea creşterilor salariale sunt acordate contestatoarei, prin acest titlu executoriu, până la data de 31.12.2009, inclusiv.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, cu privire la excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii contestaţiei că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Calificarea juridică a cererii petentei este aceea a unei contestaţii la titlu, reglementată de dispoziţiile art. 399 alin. (2) C. proc. civ. 1865, potrivit cărora, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ. (respectiv în termenul de declarare a căii de atac), se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Potrivit dispoziţiilor art. 401 alin. (11) C. proc. civ. 1865, contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Aşadar, "admisibilitatea" contestaţiei la titlu nu este condiţionată de existenţa procedurii de executare silită aflată în curs de desfăşurare.

Pentru soluţionarea excepţiilor inadmisibilităţii şi tardivităţii este necesar să se stabilească, totodată, dacă la data formulării prezentei contestaţii la titlu era împlinit termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, aplicabil cauzei, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.

În prezenta cauză, termenul de 3 ani a început să curgă la data pronunţării titlului executoriu - 16 septembrie 2008, însă la data formulării contestaţiei la titlu dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu nu era prescris extinctiv, deoarece a intervenit suspendarea de drept, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, care prevede că "În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept."

Prin urmare, fiind suspendată de drept orice procedură de executare silită, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, la data formulării contestaţiei la titlu nu era împlinit termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, aşa încât excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii formulării contestaţiei la titlu nu au fost primite.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant, invocată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, instanţa a apreciat că se impune respingerea acesteia, Ministerul Finanţelor Publice arătând în mod expres prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, la data de 5 septembrie 2018, că este reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi în baza mandatului nr. x/13.07.2018.

Cu referire la temeinicia contestaţiei la titlu, instanţa a constatat că sentinţa nr. 32 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi pronunţată în dosarul nr. x/2008, obligă pârâţii la plata în favoarea reclamanţilor a creşterilor salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007, cu 5 % începând cu data de 1 ianuarie 2007, faţă de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 1 aprilie 2007, faţă de nivelul din luna martie 2007, cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007, faţă de nivelul din luna septembrie 2007.

În acest context se constată că, dispozitivul titlului executoriu nu prevede limita de sfârşit a intervalului de aplicare a ultimelor majorări salariale, prin prezenta urmând a se stabili concret data la care a încetat discriminarea.

Astfel, la data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Anexa VI - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Având în vedere că drepturile băneşti prevăzute de titlul executoriu s-au acordat în aplicarea principiului egalităţii de tratament în domeniul salarizării magistraţilor, prin raportare la salarizarea celorlalte categorii de personal bugetar, aşa cum rezultă din motivarea sentinţei, în mod evident modul de calcul al indemnizaţiei de încadrare conform legislaţiei anterioare nu mai putea fi aplicat în baza titlului executoriu la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv 1 ianuarie 2010, dată de la care drepturile salariale ale întreg personalului din sistemul bugetar, inclusiv ale magistraţilor salarizaţi anterior potrivit O.U.G. nr. 27/2006, "sunt şi rămân în mod exclusiv" cele prevăzute în această lege, fiind abrogate dispoziţiile legale avute în vedere la pronunţarea titlului executoriu.

Drept urmare, dispozitivul sentinţei nr. 32 din 16 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi s-a impus a fi lămurit sub aspectul determinării limitei de sfârşit a intervalului de aplicare a creşterilor salariale de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007, în mod concret apreciindu-se că majorările salariale se acordă, potrivit acestui titlu executoriu, până la data de 31 decembrie 2009, inclusiv.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, recurentul Ministerul Finanţelor Publice a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiată şi nefondată.

În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta apreciază că instanţa de fond a pronunţat soluţia dată excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei cu aplicarea greşită a legii, raportat la prevederile art. 401 si 405 din vechiul C. proc. civ., sens în care consideră că se impune modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei cu consecinţa respingerii cererii ca tardiv formulată.

Având în vedere că, în speţă, titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 32 din 16 septembrie 2008 a fost pus în executare la data promovării cererii ce face obiectul prezentei cauze, recurenta apreciază că acţiunea apare ca tardiv formulată raportat la faptul ca legiuitorul nu prevede un termen fix înlăuntrul căruia se poate introduce contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, însă impune ca aceasta să fie formulată până la împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, adică în tot timpul cât ţine executarea silită, până la ultimul act de executare sau până la împlinirea acestui termen de prescripţie, aşa cum este prevăzut la art. 405 vechiul C. proc. civ.

Argumentul incidenţei suspendării de drept a dreptului de a cere executarea raportat la O.U.G. nr. 71/2009 nu are relevanţă în speţă având în vedere că titlul executoriu a fost executat de bunăvoie de părţi, fără impedimente la executare şi fără a se uza de procedura executării silite la care face referire O.U.G. nr. 71/2009.

Coroborând dispoziţiile art. 401 alin. (11) cu cele ale art. 405 C. proc. civ. cu lipsa "beneficiului" suspendării de drept a executării silite de care nu s-a uzat în speţă, rezultă că cererea promovată în prezenta cauză este tardiv formulată.

În situaţia în care instanţa va aprecia că soluţia data excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei este legală, recurenta solicită modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiată, având în vedere următoarele:

Analizând argumentele de fapt şi de drept care sprijină soluţia dată de instanţa fondului cauzei, recurenta apreciază incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ. având în vedere că instanţa a făcut o aplicare greşită a legii dispunând admiterea cererii de lămurire a înţelesului şi întinderii a dispozitivului sentinţei civile nr. 32/2008.

Pe de o parte, cererea apare ca neîntemeiată având în vedere că sentinţa civilă nr. 32 din 16 septembrie 2008 a fost pronunţată în dosarul nr. x/2008 exclusiv în raport cu pretenţiile formulate de contestatoarea reclamanta prin acţiunea introductivă în dosarul menţionat, pretenţii asupra cărora s-a pronunţat o instanţă de judecată în lumina situaţiei de fapt şi de drept existentă la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti cu valoare de titlu executoriu.

Pe de altă parte, recurenta apreciază că cererea promovată apare ca nejustificată raportat la împrejurarea punerii în executare a titlului executoriu, de bunăvoie de către părţi, fără niciun obstacol de natură a împiedica derularea şi finalizarea procedurii de punere în executare anterior promovării contestaţiei la titlu.

În acest context, recurenta apreciază că soluţia instanţei de fond se circumscrie dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. şi este de natură a atrage modificarea hotărârii recurate şi sub aspectul posibilităţii punerii în executare a sentinţei civile nr. 32/2008, chiar şi fără a conţine în dispozitiv lămurirea ce face obiectul prezentei cauze.

La termenul din 22 noiembrie 2018, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale, asupra căreia reţine următoarele:

La data de 20 iunie 2008, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 75/2008, care la art. I prevedea că cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluţionate, în primă instanţă, de curţile de apel, iar recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit dispoziţiilor art. II din O.U.G. nr. 75/2008, "(1) dispoziţiile art. I se aplică şi proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiţiei, începute sub legea anterioară.

(2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi trimise de îndată spre soluţionare curţilor de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

(3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunţate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit de îndată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."

Prezentul recurs are ca obiect sentinţa civilă nr. 8/2018 din 10 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, prin care Curtea de Apel Iaşi a admis contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii titlului executoriu formulată de formulată de contestatoarea A. şi, în consecinţă s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 32 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, în sensul că drepturile băneşti rezultate din aplicarea creşterilor salariale sunt acordate contestatoarei, prin acest titlu executoriu, până la data de 31 decembrie 2009, inclusiv.

Înalta Curte, constată însă că dispoziţiile art. I şi art. II din O.U.G. nr. 75/2008 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curţii Constituţionale a României, iar ulterior, abrogate, prin articolul unic pct. 1 şi 2 din Legea nr. 76/2009.

Prin urmare, odată cu abrogarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, s-a revenit la competenţele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speţă (în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competenţa de soluţionare în primă instanţă a conflictelor de muncă aparţine tribunalului, iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în soluţionarea conflictelor de muncă sunt de competenţa curţii de apel.

Potrivit art. 402 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută, competenţa aparţinând aceleiaşi instanţe care soluţionează şi recursul împotriva hotărârii pronunţate iniţial, respectiv curţii de apel în cazul de faţă.

Aşa fiind, curţii de apel îi revine competenţa soluţionării recursului declarat, motiv pentru care, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi în consecinţă va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, căreia i se va trimite dosarul pentru judecarea recursului declarat de recurentul Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 8/2018 din 10 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE împotriva sentinţei civile nr. 8/2018 din 10 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2018.