Competence for cassation against tribunal decisions in claims under 200,000 RON following constitutional invalidation of provisional thresholds
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeals and Justice dismissed its own jurisdiction and referred the case to the Court of Appeal of Targu Mures, leaving the first-instance judgment and second-instance appeal decision effectively pending further appellate review. The dispute arose from a commercial contract where a plaintiff sought payment of penalties and court costs for the defendant’s refusal to return specific goods, with the defendant subsequently appealing both the merits and the first-instance court’s order correcting material errors. The decisive legal issue was the material competence for the cassation appeal against a tribunal decision in a claim valued up to 200,000 RON, governed by the unitary interpretation established in Decision No. 18/2018 of the Supreme Court and Articles 96, 97, and 483 of the Code of Civil Procedure, which assign jurisdiction for such cassation appeals to the courts of appeal following the Constitutional Court’s ruling on the constitutionality of the provisional threshold limits.
Legislator headnote
AI generatedart. 494 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 517 alin. (4) C. proc. civ, art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ; Competence for cassation against tribunal decisions in claims under 200,000 RON following constitutional invalidation of provisional thresholds: The dispute arose from a commercial contract where a plaintiff sought payment of penalties and court costs for the defendant’s refusal to return specific goods, with the defendant subsequently appealing both the merits and the first-instance court’s order correcting material errors. The decisive legal issue was the material competence for the cassation appeal against a tribunal decision in a claim valued up to 200,000 RON, governed by the unitary interpretation established in Decision No. 18/2018 of the Supreme Court and Articles 96, 97, and 483 of the Code of Civil Procedure, which assign jurisdiction for such cassation appeals to the courts of appeal following the Constitutional Court’s ruling on the constitutionality of the provisional threshold limits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for admitting the exception of lack of material jurisdiction and declining competence to the Court of Appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 9 iunie 2015 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Topliţa, sub număr de dosar x/2015, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 26178,88 Euro, echivalentul în RON din ziua plăţii şi la 7.337,82 RON, reprezentând penalităţi datorate conform art. 4 din contractele x/10.01.2011, y/20.01.2011, z/21.04.2011 şi nr. 408/11.08.2010 aferente contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2011; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 512 din 25 mai 2016, pronunţată de Judecătoria Topliţa în dosarul nr. x/2015, s-a respins excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune şi s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 21.905,84 Euro, în echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând contravaloare penalităţi datorate conform art. 4 din contractele x din 10 ianuarie 2011, x din 20 ianuarie 2011, x din 21 aprilie 2011 şi nr. 408 din 11 august 2010, aferente contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2011, urmare a refuzului pârâtei de restituire a unui număr de 17 agregate frigorifice. Pârâta a fost obligată să îi plătească reclamantei suma de 34.504 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat.
Prin încheierea din 17 noiembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Topliţa, s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorilor materiale din dispozitivul sentinţei civile nr. 512/2016, arătându-se că suma totală la plata căreia a fost obligată pârâta se compune din suma de 21.905,84 Euro şi din suma de 7337,82 RON, iar aceste sume reprezintă contravaloarea penalităţilor datorate de pârâtă conform art. 4 din contractele x din 10 ianuarie 2011, x din 20 ianuarie 2011, x din 21 aprilie 2011 şi nr. 408 din 11 august 2010, aferente contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2011, urmare a refuzului pârâtei de restituire a unui număr de 17 agregate frigorifice, 42 bucăţi umbrele personalizate, 4 bucăţi casete luminoase personalizate, 6 bucăţi totem luminos personalizat, 1 bucată copertină personalizată C., 1 bucată banner C., 13 bucăţi masă lemn brad şi 26 bucăţi bancă lemn de brad.
Prin decizia nr. 549 din 15 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia Civilă în dosarul nr. x/2015, a fost admis apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 17 noiembrie 2016; a fost anulată încheierea de îndreptare a erorii materiale din 17.11.2016 pronunţată de Judecătoria Topliţa şi a fost obligată intimata A. S.A. să achite apelantei B. S.R.L. suma de 1190 RON reprezentând cheltuieli de judecată (1/3 din onorariul avocaţial dovedit a fi fost achitat de apelantă în dosar).
A fost admis apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 512 din 25 mai 2016 pronunţată de Judecătoria Topliţa; a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost redus onorariul avocaţial la suma de 20.000 RON; a fost obligată pârâta să achite intimatei suma de 23.444,19 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 20.000 RON reprezintă onorariul avocaţial şi suma de 3.444,19 RON taxa de timbru; a fost menţinută în rest sentinţa apelată; a fost admisă în parte cererea apelantei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată şi a fost obligată intimata A. S.A. să achite apelantei suma de 2380 RON reprezentând 1/3 din onorariul avocaţial dovedit a fi fost achitat de apelantă în dosarul cu numărul de mai sus; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea apelantei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate pentru administrarea probei cu expertiza şi pentru plata taxei judiciare de timbru; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea intimatei privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
La termenul de judecată din 26 septembrie 2018, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Târgu Mureş în soluţionarea recursului, iar prin decizia nr. 1686/R din 26 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepţia invocată şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul a fost înregistrat la 15 octombrie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Harghita, secţia Civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:
"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".
Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.
În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.
Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.
Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."
Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:
"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Harghita, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Târgu Mureş, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 549 din 15 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.