Statutory construction fees and penalties: Exclusive appellate jurisdiction for claims under 200,000 RON following Constitutional unconstitutionality of appeal thresholds

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria la 10 august 2017, sub număr de dosar x/2017, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 2909,60 RON reprezentând cote legale şi penalităţi de întârziere.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 50/1991, art. 40 din Legea nr. 10/1995, art. 75 din Ordinul nr. 839/2009, art. 148 C. proc. civ. şi art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 12 din 8 ianuarie 2018, Judecătoria Alexandria a luat act de renunţarea pârâtului A. la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de acesta prin întâmpinare, cât priveşte capătul de cerere privind obligarea acestuia la plata sumei de 1454,80 RON reprezentând debit principal.

A admis în parte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul A. prin întâmpinare, cu privire la capătul de cerere privind obligarea acestuia la plata penalităţilor de întârziere în cuantum total de 1454,80 RON.

A respins ca prescrisă cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenţii privind pe reclamantul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII (I.S.C), în contradictoriu cu pârâtul A., cât priveşte suma totală de 1454,80 RON, reprezentând penalităţi de întârziere.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii, în contradictoriu cu pârâtul A..

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1454,80 RON reprezentând debit principal.

A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, Inspectoratul de Stat în Construcţii a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 528 din 28 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Civilă, a fost respins ca neîntemeiat.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCTII - I.S.C. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 528 din 28 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Teleorman la 13.09.2018, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 14 septembrie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Teleorman, secţia Civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Teleorman, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul-reclamant INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCTII - I.S.C. împotriva deciziei civile nr. 528 din 28 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.