CHF mortgage credit abuse clauses: bank’s appeal referred to court of appeal due to material incompetence

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 octombrie 2017 pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând să se constate că este abuzivă clauza înscrisă la art. 7 din contractul de credit ipotecar nr. x/2008; să se dispună anularea acestei clauze şi restituirea sumei încasate cu acest titlu, precum şi obligarea la plata dobânzii aferente acestei sume; îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-Leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului şi obligarea pârâtei la plata sumelor achitate în plus în temeiul contractului menţionat, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valutar valabil de la data semnării contractului de credit, sume pentru care să se calculeze şi dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 981/2018 din 20 februarie 2018, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A..

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 295/2018 din 15 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 981/2018 din 20 februarie 2018, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. B. S.A..; a fost schimbată sentinţa în sensul că a fost admisă acţiunea formulată de reclamant A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.. S-a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 7.1 lit. b) din contractul părţilor privind comisionul de acordare şi s-a dispus restituirea sumei încasate cu acest titlu, cu dobânda legală de la încasarea sumei de către bancă până la restituirea sumei către reclamant. S-a constatat nulitatea absolută parţială a prevederilor de la art. 10 din contractul părţilor prin care riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a consumatorului, cu consecinţa recalculării şi plăţii ratelor pe durata contractului în moneda CHF la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului. S-a dispus restituirea sumelor de bani reprezentând diferenţe de curs valutar încasate de bancă, cu dobânda legală de la data încasării până la data restituirii către reclamant.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 295/2018 din 15 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Gorj, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 14 septembrie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 295/2018 din 15 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.