Jurisdiction for appeal against tribunal judgments in credit agreements involving abusive "file compilation fee" clauses valued up to 200,000 RON.

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând să se constate: A) nulitatea absolută şi a clauzei înscrise la art. 4 din condiţiile generale a contractului de credit nr. x/20.03.2008, precum şi a clauzei înscrise la art. 8 din condiţiile particulare a contractului de credit nr. x/20.03.2008, clauze ce vizează comisionul de întocmire dosar prin care i s-a reţinut reclamantului în mod abuziv suma de 882 EUR; B) nulitatea absolută şi a clauzei înscrise la art. 4 din condiţiile generale a contractului de credit nr. x/25.06.2008, precum şi a clauzei înscrise la art. 8 din condiţiile particulare a contractului de credit nr. x/25.06.2008, clauze ce vizează comisionul de întocmire dosar prin care i s-a reţinut reclamantului în mod abuziv suma de 918,90 EUR; C) să se dispună restituirea sumelor de bani menţionate mai sus încadrate în mod abuziv cu titlu de comision de întocmire dosar urmând să fie actualizate sumele cu dobânda legală calculată de la data reţinerii până la restituirea efectivă.

Prin sentinţa nr. 6153/2017 din 12 septembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; s-a constatat nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la art. 4 din condiţiile generale ale contractului de credit nr. x/20.03.2008, precum şi la art. 8 din condiţiile particulare ale contractului de credit nr. x/20.03.2008, ca fiind abuzive; a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 882 Euro încasată cu titlul de comision de întocmire dosar în contractul de credit nr. x/20.03.2008, împreună cu dobânzile legale aferente acestei sume, începând cu data perceperii acesteia si până la achitarea efectivă; s-a constatat nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la art. 4 din condiţiile generale ale contractului de credit nr. x/25.06.2008, precum si la art. 8 din condiţiile particulare ale contractului de credit nr. x/25.06.2008, ca fiind abuzive; a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 918,90 Euro încasată cu titlul de comision de întocmire dosar in contractul de credit nr. x/25.06.2008, împreună cu dobânzile legale aferente acestei sume, începând cu data perceperii acesteia şi până la achitarea efectivă.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. S.A. a declarat apel care, prin decizia nr. 238/2018 din 3 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 238/2018 din 3 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Gorj, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 19 septembrie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 238/2018 din 3 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.