Consumer credit appeal over unfair CHF clauses referred to Court of Appeal for lack of High Court jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi B. S.A.- Sucursala Tg-Jiu, a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 8.1, 8.4, 8.5, 8.6, 9.2 şi 13.5 din contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr. x/22.11.2007; îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-LEU şi efectuarea plăţilor RON/CHF pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului şi convertirea în RON; obligarea pârâtei să restituie sumele plătite în plus împreună cu dobânda legală de la data reţinerii până la data restituirii efective, urmare a constatării caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a dispoziţiilor art. 8.1 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 9176/2017 din 14 decembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la clauza prevăzută la art. 8.6 din contract.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi B. S.A.- Sucursala Târgu-Jiu.

A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de B. S.A.

A fost respinsă cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor 8.1, 8.4, 8.5, 9.2 inserate în contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr. x/22.11.2007.

A fost respins capătul de cerere cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzei prev. de art. 8.6, constatând autoritate de lucru judecat.

A fost constatat caracterul abuziv al clauzei inserate în contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum x din 22.11.2007 la art. 13.5. S-a constatat nulitatea absolută a acestei clauze.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. şi pârâta B. S.A. au formulat cereri de apel.

Prin decizia nr. 375/2018 din 27 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 9176/14.12.2017, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. x/2017.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost schimbată sentinţa în sensul că a fost admisă în parte acţiunea.

S-a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 8.1, teza referitoare la riscul valutar, 8.4, 9.2 din contract.

S-a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate şi plătite la cursul de la data încheierii contractului.

S-a dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferenţa cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, faţă de cel din momentul încheierii contractului, actualizate cu dobânda legală, de la data fiecărei încasări, la data plăţii.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

A fost redus onorariul avocatului de la 6000 RON la 3000 RON şi a fost obligată apelanta-pârâtă la 3000 RON cheltuieli de judecată către apelantul- reclamant.

Pârâta B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 375/2018 din 27 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Gorj, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 19 septembrie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 375/2018 din 27 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.