Appeal over pasture restoration remanded to Court of Appeal for lack of High Court jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, sub număr de dosar x/2016, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la executarea în natură a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, respectiv de redare în circuitul agricol a terenului păşune în suprafaţă totală de 6 ha şi 3.877 mp. conform categoriei de folosinţă anterioară reconstituirii dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr. x/17.06.2003 şi a certificatului suplimentar de moştenitor nr. 16/2011 stat în dosarul nr. x/2011 al BNP C., iar, în caz de refuz al pârâtei în executarea în natură a obligaţiei, să fie autorizaţi reclamanţii să execute personal sau prin alte persoane obligaţia de a face pe seama şi pe cheltuiala pârâtei, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1527, 1528, 1537 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2474 din 31 octombrie 2017, pronunţată de Judecătoria Motru, au fost respinse excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta Societatea Complexului Energetic Oltenia S.A.. A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.. A fost obligată pârâta să efectueze lucrări de îmbunătăţiri funciare şi reconstrucţie ecologică în vederea redării în circuitul agricol potrivit categoriei de folosinţă înscrisă în titlul de proprietate nr. x/17.06.2003 a terenurilor proprietatea reclamanţilor în suprafaţă totală de 2,70 ha din care suprafaţa de 1,075 ha situată în satul D. nr. 45, Parcela nr. 6 şi suprafaţa de 1,625 ha (250 m lungime x cu 65 m lăţime) situată în satul D. nr. 4, Parcela nr. 1190 identificate prin raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert E.. A fost respinsă în rest cererea. Au fost compensate în parte între părţi cheltuielile de judecată şi a fost obligată pârâta Societatea Complexului Energetic Oltenia S.A. să plătească reclamanţilor suma de 3320 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 643 din 9 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a fost respins ca nefondat. Prin aceeaşi decizie, a fost obligată apelanta-pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B..

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 643 din 9 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Gorj, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 14 septembrie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. împotriva deciziei civile nr. 643 din 9 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.