Jurisdictional transfer of cassation appeal against land use compensation decision to appellate court due to material incompetence

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 6 octombrie 2015 pe rolul Judecătoriei Moineşti, sub număr de dosar x/2015, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei obligarea pârâţilor C. şi D. la plata sumei de 3038 Euro reprezentând lipsă folosinţă teren în suprafaţă de 217 mp pentru perioada 9 septembrie 2013 -1 octombrie 2015 şi a dobânzii legale aferente debitului principal de la data punerii în întârziere. De asemenea, reclamanţii au solicitat şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanţii au precizat ulterior acţiunea introductivă în sensul că debitul principal este în cuantum de 5208 Euro, iar temeiul de drept al cererii sunt dispoziţiile art. 482, 489 şi 492 din vechiul C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2300/2016 din 22 decembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Moineşti, s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii E. şi D., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A. şi B. au declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă.

La termenul de judecată din 15 ianuarie 2018, F. şi G. (părinţii apelantului A.) au depus o cerere de intervenţie accesorie.

Prin încheierea din 23 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă a fost amânată pronunţarea.

Prin decizia civilă nr. 355/A/2018 din 3 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2300/2016 din 22 decembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Moineşti; a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de G. şi F. şi au fost obligaţi apelanţii să plătească intimaţilor suma de 3327 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., A. şi B. au declarat recurs atât împotriva încheierii din 23 aprilie 2018, cât şi împotriva deciziei civile nr. 355/A/2018 din 3 mai 2018, pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia I civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Bacău, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 27 august 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Preliminar, având în vedere că recursul a fost declarat atât împotriva încheierii de amânare a pronunţării din 23 aprilie 2018, cât şi împotriva deciziei civile nr. 355/A/2018 din 3 mai 2018, pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, se impune precizarea faptului că, întrucât încheierea de amânare a pronunţării face parte integrantă din decizia pronunţată, aceasta se supune regulilor procedurale prevăzute pentru hotărârea finală pe care o precede.

Se reţine că recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Bacău, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Bacău, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva încheierii din 23 aprilie 2018 şi împotriva deciziei civile nr. 355/A/2018 din 3 mai 2018, pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Bacău.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.