High Court declines jurisdiction, refers consumer loan clause appeal to Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub număr de dosar x/2016, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., să se constate caracterul abuziv şi nul absolut al clauzei privind rambursarea creditului în CHF, indiferent de creşterea cursului valutar, prevăzută la pct. 5.1 din condiţiile generale ale contractului de credit ipotecar nr. x/30.01.2008, să se dispună stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-RON pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit, la cursul BNR valabil la momentul încheierii contractului de credit - 30.01.2008, respectiv la valoarea de 2,3090 RON/CHF, să se dispună achitarea ratelor de rambursare a creditului la acest curs al francului elveţian, atât pentru perioada cuprinsă între momentul încheierii contractului şi momentul sesizării instanţei, cât şi pentru viitor, de la momentul sesizării instanţei şi până la încetarea contracului de credit ipotecar, obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate peste acest curs, actualizate cu dobanda legală, calculată de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective, să se dispună continuarea contractului de credit ipotecar, cu consecinţa rambursării sumei rămase de restituit din împrumut la valoarea CHF de la momentul încheierii convenţiei; să se constate caracterul abuziv şi nul absolut al clauzei nr. 4.11 lit. b) din contractul de credit ipotecar privind comisionul de administrare şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4239,37 CHF reprezentând comisionul de administrare achitat începând cu prima anuitate, respectiv 25.02.2008 şi până la data de 25.03.2011, când a intervenit actul adiţional nr. x/31.03.2011, suma actualizată cu dobanda legală, calculată de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanţii au invocat prevederile Legii nr. 193/2000, C. civ., Directiva CEE nr. 13/93, jurisprudenţa ICCJ şi CJUE.

Prin sentinţa civilă nr. 6416/2017 din 10 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Iaşi, a fost respinsă cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., ca neîntemeiată şi a fost respinsă cererea reclamanţilor privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A. şi B. au declarat apel.

Prin decizia nr. 36/2018/CIV din 9 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 6416/2017 din 10 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă care a fost schimbată în parte în sensul că: a fost admisă în parte acţiunea civilă; s-a constatat caracterul abuziv al clauzei contractuale prevăzute de art. 4.11 lit. b) din contractul de credit nr. x/30.01.2008 şi s-a dispus înlăturarea acesteia din contract; a fost obligată pârâta să restituie reclamanţilor suma de 4239,37 CHF încasată cu titlu de comision de administrare, percepută în baza clauzei constatată ca fiind abuzivă precum şi dobânda legală la aceste sume începând cu data de 3 august 2016 (data introducerii acţiunii) şi până la plata efectivă a sumei.

A fost respinsă în rest acţiunea.

S-a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei ce nu sunt contrare prezentei decizii.

A fost obligată intimata să plătească apelanţilor suma de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului în ambele cicluri procesuale (redus în conformitate cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.).

Împotriva deciziei nr. 36/2018/CIV din 9 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii B. şi A. şi pârâta S.C. C. S.A. au formulat cereri de recurs, care au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Iaşi.

La termenul din 5 iunie 2018, Curtea de Apel Iaşi, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursurilor.

Prin decizia nr. 315/2018 din 5 iunie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a declinat competenţa de soluţionare a recursurilor în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursurile au fost înregistrate la 30 august 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Iaşi, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine Curţii de Apel Iaşi, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:

"nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurenţii-reclamanţi B. şi A. şi de recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr. 36/2018/CIV din 9 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.