Recourse inadmissible against appellate decision ordering retrial

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 610 din 24 octombrie 2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata N.S.G., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (5) C. pen.

Conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpata a fost achitată și pentru infracțiunea de fals, prevăzută de art. 290 C. pen.

Tribunalul a respins, totodată, acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – București, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, prin care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, cu referire la greșita achitare a inculpatei pentru infracțiunile care au generat trimiterea ei în judecată, iar oral, cu prilejul susținerii apelului, a solicitat ca, prin admiterea apelului și desființarea hotărârii să se dispună trimiterea cauzei la prima instanță în vederea rejudecării, deoarece greșit a fost citat ca parte civilă Ministerul Finanțelor Publice, în loc de D.G.F.P. Constanța, care reprezintă respectivul minister.

Secția penală a Curții de Apel Constanța, prin decizia nr. 93 din 26 aprilie 2004, a admis apelul declarat de parchet, apreciind că motivele invocate de către acesta corespund realității, a desființat în totalitate sentința penală apelată și a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța „pentru rejudecarea fondului, respectiv, rezolvarea laturii civile, cu citarea legală a părții civile, Ministerul Finanțelor, prin D.G.F.P.S. Constanța”.

În termen legal, decizia a fost atacată cu recursul declarat de inculpata N.S.G., prin care o consideră netemeinică și nelegală, fără invocarea unui caz anume de casare.

În această situație, examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs care se analizează totdeauna din oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile cuprinse în art. 38515 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

În acest sens, conform prevederilor exprese ale art. 3851, referitoare la „Hotărârile supuse recursului” nu pot fi atacate cu recurs deciziile prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor [(alin. (1) lit. e) teza finală)], ipoteză care se constată și în speță.

Dealtfel, Curtea de Apel Constanța, secția penală a precizat că decizia sa, nr. 93 din 26 aprilie 2004, este definitivă.

În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a doua C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata N.S.G. și o va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata N.S.G. împotriva deciziei penale nr. 93 din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2004.