Bank’s appeal over interest refund in consumer loan quashed for lack of jurisdiction; appellate award stands
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of its own material incompetence and declined jurisdiction over the bank’s appeal (recurs) to the Court of Appeal Iași, thereby leaving the appellate decision in force pending further review. The underlying dispute was a consumer credit action in which the borrower had obtained, on appeal, a partial annulment of an addendum to a 2008 bank loan contract and an order for the bank to refund illegally collected interest-rate differences plus statutory interest; the bank’s appeal challenged that appellate ruling. The Court held that, under Art. 483(2) of the Civil Procedure Code as modified by the transitional rule in Art. XVIII(2) of Law No. 2/2013 and in light of Constitutional Court Decision No. 369/2017 and the binding interpretation given in the High Court’s Decision No. 18/2018 (published 14 November 2018), appeals against decisions rendered by tribunals in cases involving monetary claims up to 200,000 RON belong to the courts of appeal, not to the High Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 1179 C. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 517 alin. (4) C. proc. civ; Bank’s appeal over interest refund in consumer loan quashed for lack of jurisdiction; appellate award stands: The underlying dispute was a consumer credit action in which the borrower had obtained, on appeal, a partial annulment of an addendum to a 2008 bank loan contract and an order for the bank to refund illegally collected interest-rate differences plus statutory interest; the bank’s appeal challenged that appellate ruling. The Court held that, under Art. 483(2) of the Civil Procedure Code as modified by the transitional rule in Art. XVIII(2) of Law No. 2/2013 and in light of Constitutional Court Decision No. 369/2017 and the binding interpretation given in the High Court’s Decision No. 18/2018 (published 14 November 2018), appeals against decisions rendered by tribunals in cases involving monetary claims up to 200,000 RON belong to the courts of appeal, not to the High Court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the court to uphold the exception of lack of material competence and to decline the case to the Court of Appeal.
Cited to note that no conflict of competence can be raised with the High Court, as the ruling is mandatory.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a Actului adiţional la contractul de credit bancar nr. x/05.06.2008, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal cu titlu de diferenţă dobândă, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificările şi completările ulterioare, asupra sumei ce reprezintă diferenţa dintre dobânda iniţială şi dobânda majorată, dobânda legală calculându-se de la data plăţii în parte şi până la data restituirii efective de către pârâtă a acestor sume (până la momentul ultimei rate achitate - 20.02.2015 - cuantumul acesteia fiind de 461 Euro). Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 9/2000, art. 1179 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 14388 din 15 decembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Iaşi, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel.
Prin decizia nr. 1269/2017/civ din 21 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 14388 din 15 decembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi, care a fost modificată în tot şi, în consecinţă, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; s-a constatat nulitatea absolută a actului aditional (fără număr şi fără dată) la contractul de credit bancar nr. x/05.06.2008; a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma reprezentând diferenţa de dobândă încasată potrivit dobânzii calculate şi încasate în temeiul actului adiţional mai sus menţionat şi dobânda pe care ar fi trebuit să o încaseze potrivit dispoziţiilor contractului contractul de credit bancar nr. x/05.06.2008, precum şi la plata dobânzii legale aferente fiecărei sume încasate în plus, dobândă ce se va calcula începând cu data plăţii fiecărei sume în parte şi până la plata acestora.
Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 1269/2017/civ din 21 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, B. S.A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi.
La termenul din 5 iunie 2018, Curtea de Apel Iaşi, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului.
Prin decizia nr. 299/2018 din 5 iunie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de B. S.A. împotriva deciziei nr. 1269/2017/civ din 21 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul a fost înregistrat la 30 august 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:
"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".
Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.
În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.
Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.
Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."
Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:
"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Iaşi, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Iaşi, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:
"nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI C. împotriva deciziei nr. 1269/2017/civ din 21 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.