Competence of Court of Appeal versus High Court of Cassation for appeals against Tribunal decisions in monetary disputes up to 200,000 RON post-constitutional review

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâta S.C. D. S.R.L., solicitând instanţei să dispună în sarcina pârâtei interzicerea activităţilor de producţie, morărit şi panificaţie desfăşurate de pârâtă în spaţiul situat la punctul de lucru din Iaşi, str. x; să înceteze activitatea de producţie desfăşurată la punctul de lucru din Iaşi, str. x; să fie obligată pârâta să ridice toate utilajele de producţie situate în spaţiul aferent punctului de lucru din Iaşi, str. x, respectiv cuptor vatră, cuptor rotativ, malaxor, cernător, uscător, dospitoare, presă, divizor-modelator, masă modelare, precum şi a materiilor prime specifice activităţii de morărit şi panificaţie depozitate în acest spaţiu.

În cazul refuzului pârâtei de a ridica utilajele, se fie autorizaţi reclamanţii ca, pe cheltuiala pârâtei, să ridice utilajele destinate activităţii de producţie şi materiile prime destinate activităţii de morărit şi panificaţie depozitate în acest spaţiu.

Reclamanţii au solicitat instanţei de judecată să comunice către ORC Iaşi măsurile dispuse prin hotărârea ce se va pronunţa.

Au mai solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale de 50.000 RON pentru B. şi A. şi 100.000 RON pentru C. şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 14014 din 12 decembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Iaşi, s-a constatat că prin încheierea din data de 16 mai 2016 s-a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. E. S.R.L..

A fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta S.C. D. S.R.L..

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B., C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L. şi cu intervenienta S.C. E. S.R.L., în sensul: a) respingerii cererilor privitoare la interzicerea activităţii, la încetarea activităţii de producţie, la ridicarea utilajelor, precum şi cererea de autorizare a reclamanţilor de ridicare a acestora pe cheltuiala proprie; b) admiterii cererii de obligare la plata daunelor morale.

A fost obligată pârâta S.C. D. S.R.L. în solidar cu intervenienta în interes alăturat S.C. E. S.R.L. la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 150.000 RON, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentinţe, părţile au formulat cereri de apel.

Prin decizia civilă nr. 1793/2017 din 17 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a fost admis apelul formulat de S.C. D. S.R.L. şi apelul formulat de S.C. E. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 14014 din 12 decembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Iaşi, care a fost schimbată în parte, în sensul că: a fost obligată pârâta S.C. D. S.R.L. în solidar cu intervenienta S.C. E. S.R.L. la plata către reclamanţii A. şi B. a sumei de 40.000 RON cu titlu de daune morale şi la plata către reclamanta C. a sumei de 40.000 RON cu titlu de daune morale.

A fost respins apelul formulat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

S-a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contraveneau acestei decizii.

Au fost obligaţi intimaţii A., B. şi C. la plata către apelanta S.C. D. S.R.L. a sumei de 3052 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 1793/2017 din 17 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, S.C. E. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. au formulat cereri de recurs, care au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Iaşi.

La termenul din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Iaşi, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului.

Prin decizia nr. 372/2018 din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului şi, în consecinţă, a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a recursului privind decizia civilă nr. 1793/17.10.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, recurs promovat de S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L..

Recursurile au fost înregistrate la 30 august 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Iaşi, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine Curţii de Apel Iaşi, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:

"nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurentele S.C. E. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1793/2017 din 17 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.