Supreme Court non-competence for appeals against Tribunal decisions in consumer credit cases valued under 200,000 RON following constitutional ruling on monetary thresholds

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 iunie 2016 pe rolul Judecătoriei Dorohoi sub număr de dosar x/2016, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A.: constatarea caracterului abuziv al prevederilor capitolului 2.4 din Contractul de credit la termen Condiţii speciale nr. x/14.03.2008 şi din actul adiţional Nr. x/14.08.2008; constatarea caracterului abuziv al prevederilor capitolului 2.5 din Contractul de credit la termen Condiţii speciale nr. x/14.03.2008 şi din actul adiţional Nr. x/14.08.2008; constatarea caracterului abuziv al prevederilor capitolului 2.6.2 din Contractul de credit la termen Condiţii speciale nr. x/14.03.2008 şi din actul adiţional nr. x/14.08.2008; obligarea pârâtei la modificarea contractului iniţial şi a actului adiţional în sensul stabilirii dobânzii printr-o modalitate de calcul în funcţie de un indicator financiar clar şi anume ROBOR plus marja băncii; obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii curente de la începutul relaţiei contractuale şi până în prezent printr-o modalitate de calcul transparentă şi restituirea tuturor sumelor încasate în mod nejustificat; obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii penalizatoare de la începutul relaţiei contractuale şi până în prezent, printr-o modalitate de calcul transparentă şi restituirea tuturor sumelor încasate în mod nejustificat; calcularea comisionului de administrare prin raportare la soldul rămas de achitat şi nu la soldul iniţial, cu restituirea sumelor încasate în mod abuziv şi obligarea pârâtei la întocmirea unui grafic actualizat; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu acest proces.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, ale O.U.G. nr. 50/2010, ale O.U.G. nr. 9/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 148 din 25 ianuarie 2017 pronunţată de Judecătoria Dorohoi, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtă, şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta S.C C. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, A. şi B. au declarat apel, care, prin decizia nr. 1378 din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., A. şi B. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 1378 din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

La termenul din 14 iunie 2018, Curtea de Apel Suceava, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului.

Prin decizia nr. 91 din 14 iunie 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale de soluţionare a recursului şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 1378 din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se, în esenţă, că dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar dispoziţiile alin. (4) ale aceluiaşi articol prevăd că, în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

S-a mai reţinut că excepţia de la regula generală prevăzută de art. 483 alin. (3) C. proc. civ. vizează judecarea recursului de către instanţa ierarhic superioară, însă este necesar ca această excepţie să fie prevăzută expres în lege.

Cum în cauza de faţă nu este prevăzută o atare excepţie, prin raportare la obiectul acţiunii, Curtea de Apel Suceava a apreciat că nu este competentă să soluţioneze pricina.

Recursul a fost înregistrat la 30 iulie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin rezoluţia completului din 5 septembrie 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 noiembrie 2018 în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale.

Analizând cu prioritate excepţia invocată din oficiu, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite cu următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Botoşani, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Suceava, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:

"nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 1378 din 21 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.