Consumer credit abuse claims: Jurisdictional shift of cassation appeals to Court of Appeal post-constitutional decision

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Dej la 8 martie 2016, sub număr de dosar x/2016, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., constatarea caracterului abuziv şi, pe cale de consecinţă, nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 6 pct. 6.1. şi 6.2. din Contractul de credit nr. x/09.05.2007, cu obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate în contul comisionului de administrare, plus dobânda legală aferentă fiecărei rate, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză, începând cu data plăţii fiecărei sume şi până la momentul restituirii efective; diminuarea dobânzii de la 4,9% la 3,72% pe an şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor de bani achitate ca urmare a creşterii abuzive a dobânzii; conversia creditului în RON la cursul CHF/RON de la data acordării creditului - 09.05.2007, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 şi urm., art. 451 C. proc. civ., Legea nr. 193/2000, O.G. nr. 9/2000, O.G. nr. 2/1992, art. 1180 şi art. 1238 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 549/2016 din 1 iunie 2016 pronunţată de Judecătoria Dej, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1169/2017 din 18 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj a fost admis apelul declarat de apelantul A., în contradictoriu cu intimata B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 549/2016 din 1 iunie 2016 pronunţată de Judecătoria Dej, care a fost modificată în parte, în sensul că s-a constatat caracterul abuziv al clauzei cuprinse la art. 6 pct. 6.1 din contractul de credit nr. x/09.05.2007 referitor la comisionul de administrare. A fost menţinută în rest sentinţa apelată.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1169/2017 din 18 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj.

Prin adresa emisă de Tribunalul Specializat Cluj, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 13 august 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin rezoluţia completului din 14 august 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 noiembrie 2018 în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În şedinţa publică din 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate.

Analizând cu prioritate excepţia invocată din oficiu, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite cu următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Specializat Cluj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1169/2017 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.