Consumer loan Swiss-franc dispute remitted to Court of Appeal; High Court declines jurisdiction, appellate ruling stands.

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la 23 decembrie 2015, sub număr de dosar x/2015, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta C. S.A.: să constate caracterul abuziv şi implicit nulitatea clauzelor cu privire la modalitatea de calcul a dobânzii şi stabilirea comisioanelor, scadenţa anticipată atât în Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/19.08.2008 respectiv: art. 3.2, art. 3.3, art. V 12.1 - 5, 6 şi 7, art. 12.2, Art. 4, Art. 5, art. 8.6, cât şi în actele adiţionale la Contractul de împrumut, respectiv Actul adiţional nr. x/01.06.2010, Actul adiţional nr. x/25.11.2010, Actul adiţional nr. x/31.05.2011, Actul adiţional nr. x/27.04.2012, Actul adiţional nr. x/15.01.2013 şi Actul adiţional nr. x/18.09.2013; obligarea pârâtei la înlocuirea DRV (dobânda de referinţă variabilă practicată de Bancă) cu Libor, respectiv să recalculeze dobânda astfel: 8,7% puncte procentuale marja fixa a Băncii + Libor pe toata durata contractului începând cu data de 19.08.2008 şi până la finalizarea acestuia; obligarea pârâtei C. la restituirea sumelor încasate ilegal reprezentând diferenţa dintre dobânda încasată în mod abuziv şi dobânda care ar fi trebuit calculată în mod legal, după formula indicată mai sus (8,7% dobândă fixă + Libor); obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în baza clauzelor reprezentând comisioanele încasate în mod abuziv; cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, pe dispoziţiile Legii 363/2007, O.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 21/1992.

Prin sentinţa civilă nr. 818 din 16 februarie 2017 pronunţată de Judecătoria Botoşani a fost admisă, în parte, cererea având ca obiect restabilire echilibru contractual + obligaţie de a face + daune, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A.

S-a constatat caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la art. 3.2, art. 3.3, art. 12.1 alin. (5), (6), (7), art. 12.2, art. 4, art. 8.6 din Contractul de credit nr. x/19.08.2008 încheiat între părţi, cât şi din Actul adiţional nr. x/01.06.2010, Actul adiţional nr. x/25.11.2010, Actul adiţional nr. x/31.05.2011, Actul adiţional nr. x/27.04.2012, Actul adiţional nr. x/15.01.2013 şi Actul adiţional nr. x/18.09.2013.

A fost obligată pârâta să recalculeze dobânda, astfel: 8,7% puncte procentuale marjă fixă a Băncii + Libor, pe toată durata contractului, începând cu data de 19.08.2008 şi până la finalizarea acestuia.

S-a dispus înlăturarea clauzelor abuzive din Contractul de împrumut nr. x/19.08.2008, respectiv art. 3.2, art. 3.3, art. 12.1 alin. (5), (6), (7), art. 12.2, art. 4, art. 8.6, cât şi din Actul adiţional nr. x/01.06.2010, Actul adiţional nr. x/25.11.2010, Actul adiţional nr. x/31.05.2011, Actul adiţional nr. x/27.04.2012, Actul adiţional nr. x/15.01.2013 şi Actul adiţional nr. x/18.09.2013 şi, pe cale de consecinţă: a fost obligată pârâta să revină la nivelul marjei stabilite la momentul încheierii contractului de credit, în sensul stabilizării şi aplicării a unui curs CHF - leu egal cu cel existent la momentul semnării contractului; a fost obligată pârâta la emiterea unui nou grafic de rambursare; a fost obligată pârâta la diminuarea soldului creditului cu valoarea sumelor încasate nelegal.

S-a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a clauzelor prevăzute la art. 5 din Contractul de credit nr. x/19.08.2008.

S-a respins capătul 3 de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate ilegal, reprezentând diferenţa dintre dobânda încasată în mod abuziv şi dobânda care ar fi trebuit calculată în mod legal, după formula 8,7 dobândă fixă + Libor, ca fiind rămas fără obiect.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 3260 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorariu expert şi onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe, C. S.A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia nr. 1263A din 6 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admis apelul formulat de către apelanta-pârâtă C. S.A. Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 818 din 16 februarie 2017 pronunţată de Judecătoria Botoşani, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A. şi B. a fost schimbată, în parte sentinţa apelată, în sensul că au fost înlăturate dispoziţiile privind: constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în contractul de credit nr. x din 19.08.2008 la art. 3.2 referitoare la faptul că rata dobânzii este variabilă şi revizuibilă la fiecare 3 luni şi că este calculată zilnic; la art. 12.2 în măsura în care cazurile de neîndeplinire se referă la prezentul contract; la art. 8.6 teza I referitoare la dreptul băncii de a percepe dobânzi penalizatoare; constatarea caracterului abuziv a clauzelor cuprinse în cele 6 acte adiţionale încheiate la contractul de credit nr. x din 19.08.2008; obligarea pârâtei să recalculeze dobânda; obligarea pârâtei să revină la nivelul marjei stabilite la momentul încheierii contractului de credit, în sensul stabilizării şi aplicării a unui curs CHF - leu egal cu cel existent la momentul semnării contractului.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate şi a obligat intimaţii - reclamanţi să-i plătească apelantei - pârâte suma de 509 RON reprezentând cheltuieli de judecată din apel.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., A. şi B. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 1263A din 6 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

La termenul din 14 iunie 2018, Curtea de Apel Suceava, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului.

Prin decizia nr. 96 din 14 iunie 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale de soluţionare a recursului şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 1263A din 6 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se, în esenţă, că dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar dispoziţiile alin. (4) ale aceluiaşi articol prevăd că, în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

S-a mai reţinut că excepţia de la regula generală prevăzută de art. 483 alin. (3) C. proc. civ. vizează judecarea recursului de către instanţa ierarhic superioară, însă este necesar ca această excepţie să fie prevăzută expres în lege.

Cum în cauza de faţă nu este prevăzută o atare excepţie, prin raportare la obiectul acţiunii, Curtea de Apel Suceava a apreciat că nu este competentă să soluţioneze pricina.

Recursul a fost înregistrat la 30 iulie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin rezoluţia completului din 5 septembrie 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 noiembrie 2018 în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale.

Analizând cu prioritate excepţia invocată din oficiu, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite cu următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Botoşani, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Suceava, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:

"nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 1263A din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.