Consumer credit unfair clauses claim referred to Court of Appeal for lack of High Court jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa la data de 18.04.2016 sub numărul x/2016, urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele B. SaRL prin C. S.R.L. şi D. S.A., să constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive prevăzute la art. 5 privind dobânda curentă variabilă, art. 6 privind dobânda anuală efectivă, art. 7, art. 8, art. 9 lit.

a) privind comisionul de rambursare anticipata, lit.

b) privind comisionul de acordare credit de 1,95%flat, lit.

c) privind comisionul de administrare lunar, lit. d) şi e) privind comisionul de transformare, lit.

f) privind comisionul de urmărire riscuri, din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2276/02.08.2007, art. 2.6, art. 2.10.a, art. 2.11 art. 3.1 3.3, 3.4, 3.7, 3.8, 3.9, din condiţiile generale de creditare - anexă la contractul de credit; să dispună înlăturarea din contract a dispoziţiilor contractuale constatate de către instanţă ca fiind abuzive; să oblige pârâtele să-i aplice de la începutul creditului până în 30.09.2007 o dobândă de 10,9%/an, după care pe restul perioadei creditului să fie o dobândă de 2,5 pp + Euribor la 6 luni, avându-se în vedere cotaţia Euribor de la 30 septembrie din fiecare an şi se aplică de la 01 octombrie până la 31 martie anul următor, respectiv cotaţia Euribor de la 31 martie din fiecare an şi se aplică de la 01 aprilie până la 30 septembrie din acelaşi an; să oblige D. să îi restituie comisionul de acordare credit şi dobânda legală de la data plăţii comisionului de acordare credit până la data începerii executării silite; să oblige pârâtele D.

şi B. S.a.R.L. la restituirea dobânzii încasate în plus de fiecare dintre pârâte de la data acordării creditului până la data începerii executării silite, şi să oblige pârâtele la plata de dobânzi legale pentru fiecare diferenţă de dobândă încasată în plus de la data plăţii acestora până la începerea executării silite; să oblige pârâtele D. şi B. S.a.R.L. să-i restituie comisionul de urmărire riscuri încasat de fiecare dintre pârâte şi să le oblige la plata de dobânzi legale la acest comision de la data fiecărei plăţi până la data începerii executării silite; să oblige pârâtele D.

şi B. S.a.R.L. să-i restituie comisionul de administrare lunar încasat de fiecare dintre pârâte şi să le oblige la plata de dobânzi legale de la data plăţii fiecărui comision lunar de administrare până la data începerii executării silite; să stabilească la data de începere a executării silite întinderea titlului executoriu a contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2276/02.08.2007 aplicându-se o dobândă de 10,9%/an de la începutul creditului până la data de 30.09.2007, după care pe restul perioadei creditului sa fie o dobânda de 2,5 pp + Euribor la 6 luni la suma împrumutata, avându-se în vedere anularea clauzelor abuzive şi ţinându-se seama de plăţile făcute deja în baza clauzelor abuzive potrivit petitelor de la punctele 5-8, la care se adaugă dobânzi legale în sarcina intimatelor pentru aceste plăţi nedatorate de către reclamant; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2160/2017 din 10 iulie 2017, Judecătoria Bistriţa a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu D. S.A. şi B. S.a.R.L, având ca obiect acţiune în constatare. A constatat nulitatea absolută pentru caracter abuziv al următoarelor clauze prevăzute în contractul de credit nr. x/02.08.2007 inclusiv cum au fost modificate prin actele adiţionale ulterioare: art. 9 lit. b) din condiţiile speciale şi 3.1 din condiţiile generale de creditare, referitoare la comisionul de acordare; art. 9 lit. c) din condiţiile speciale şi 3.9 din condiţiile generale de creditare, referitoare la comisionul de administrare; art. 9 lit. f) din condiţiile speciale şi art. 3.4 din condiţiile generale de creditare, referitoare la comisionul de urmărire riscuri.

A obligat pârâta D. S.A. la restituirea către reclamant a sumei de 195 euro cu titlu de comision de acordare, 1764 euro comision de urmărire riscuri, şi 315 euro comision de administrare, calculat până la data de 20.11.2013, respectiv echivalentul în RON a acestor sume, la cursul BNR din ziua plăţii.

A obligat pârâta B. SaRL prin mandatar C. S.R.L. la restituirea către reclamant a sumei de 246 euro cu titlu de comision nelegal perceput până la data de 06.10.2015, respectiv echivalentul în RON a acestei sume, la cursul BNR din ziua plăţii.

A respins restul capetelor de cerere, ca neîntemeiate. A compensat cheltuielile de judecată suportate de părţi în prezentul litigiu.

Împotriva acestei sentinţe, B. SaRL şi D. S.A. au formulat cereri de apel.

În termen legal, A. a formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 594/2018 din 7 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse atât apelurile declarate de apelantele B. SaRL şi D. S.A., cât şi apelul incident declarat de A..

A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 594/2018 din 7 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin adresa emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 17 septembrie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin rezoluţia completului din 24 septembrie 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 noiembrie 2018 în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În şedinţa publică din 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate.

Analizând cu prioritate excepţia invocată din oficiu, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite cu următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 594/2018 din 7 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.