Bank's appeal over abusive credit clauses referred to Court of Appeal for lack of High Court jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted its own exception of material incompetence and referred the appeal (recurs) brought by the bank against the appellate decision of the Bistrița-Năsăud Tribunal to the Cluj Court of Appeal, with no further remedy. The underlying dispute concerned a consumer's action against a bank seeking a declaration that several clauses in a 2006 consumer credit contract and a 2013 addendum (variable revisable interest, credit granting, risk monitoring, administration, conversion and early repayment fees, penalty interest) were abusive, with consequent nullity and restitution of sums paid plus legal interest; the first-instance court had partially upheld the claims and ordered restitution, the appellate court had partially reversed on the interest clause, and the bank's appeal challenged that appellate ruling. The High Court held that, following Constitutional Court Decision no. 369/2017 and the binding ruling in Appeal in the Interest of the Law Decision no. 18/2018, jurisdiction over appeals against decisions rendered by tribunals in cases involving monetary claims up to 200,000 RON lies with the courts of appeal, not the High Court, under Articles 96(3), 97(1), 483, 132(1) and (3) and 517(4) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 517 alin. (4) C. proc. civ, art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ; Bank's appeal over abusive credit clauses referred to Court of Appeal for lack of High Court jurisdiction: The underlying dispute concerned a consumer's action against a bank seeking a declaration that several clauses in a 2006 consumer credit contract and a 2013 addendum (variable revisable interest, credit granting, risk monitoring, administration, conversion and early repayment fees, penalty interest) were abusive, with consequent nullity and restitution of sums paid plus legal interest; the first-instance court had partially upheld the claims and ordered restitution, the appellate court had partially reversed on the interest clause, and the bank's appeal challenged that appellate ruling. The High Court held that, following Constitutional Court Decision no. 369/2017 and the binding ruling in Appeal in the Interest of the Law Decision no. 18/2018, jurisdiction over appeals against decisions rendered by tribunals in cases involving monetary claims up to 200,000 RON lies with the courts of appeal, not the High Court, under Articles 96(3), 97(1), 483, 132(1) and (3) and 517(4) of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed in the final order to decline jurisdiction to the Court of Appeal Cluj because the High Court was not materially competent.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 octombrie 2015 pe rolul Judecătoriei Bistriţa, sub număr de dosar x/2015, şi precizată la 6 noiembrie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 192 PF/AV/30.01.2006, precum şi din actul adiţional din 25.04.2013, respectiv cele referitoare la dobânda curentă variabilă revizuibilă semestrial, la comisionul de acordare credit, în cuantum de 0,30%, respectiv 75 RON, la comisionul de transformare pentru prima solicitare, în cuantum de 0,5%, la comisionul de transformare pentru următoarele solicitări, în cuantum de 1%, la comisionul de rambursare anticipată, la comisionul de urmărire riscuri, în cuantum de 42,50 RON lunar, la dobânda penalizatoare prevăzută la pct. 8.1 din actul adiţional, şi la comisionul de administrare, în cuantum de 12,50 RON lunar; să se constate nulitatea absolută a clauzelor anterior menţionate şi, pe cale de consecinţă, să se dispună restituirea sumelor achitate în plus; şi să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente acestor sume, începând cu data acţiunii şi până la stingerea debitului; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 68/2017 din 18 ianuarie 2017, Judecătoria Bistriţa a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. şi C., a constatat nulitatea absolută parţială a prevederii contractuale cuprinse în art. 5 din contractul de credit nr. x/30.01.2006 încheiat între reclamanta A., pârâtul C. şi pârâta B. S.A. şi în art. 2.10.a din condiţiile generale de creditare anexă la contract, potrivit căreia dobânda este revizuibilă semestrial şi este formată din dobânda de referinţă revizuibilă semestrial, care se afişează la sediile B., la care se adaugă 2 puncte procentuale.
A dispus restituirea de către pârâta B. S.A. reclamantei a sumei reprezentând diferenţa dintre dobânda încasată în plus ca urmare a revizuirii semestriale a dobânzii şi dobânda de 10% pe an, în temeiul prevederii contractuale cuprinse în art. 5 din contractul de credit nr. x/30.01.2006 încheiat între reclamanta A., pârâtul C. şi pârâta B. S.A. şi în art. 2.10.a din condiţiile generale de creditare anexă la contract, şi a obligat pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a dobânzii legale calculate asupra acestei sume începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 29.10.2015, şi până la achitarea integrală a acesteia.
A respins cererea de constatare a nulităţii absolute a clauzei cuprinse în art. 9.1 din actul adiţional la contractul de credit nr. x/30.01.2006, încheiat la data de 25.04.2013 între reclamanta A., pârâtul C. şi pârâta B. S.A., referitoare la cuantumul dobânzii. A constatat nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în art. 9 lit. b), c), d), e) şi f) din contractul de credit nr. x/30.01.2006 încheiat între reclamanta A., pârâtul C. şi pârâta B. S.A. şi a clauzelor cuprinse în art. 9.2 lit.
a) din actul adiţional încheiat între părţi la data de 25.04.2013, prin care s-au stabilit comisioanele de acordare a creditului, de urmărire riscuri, de administrare, de transformare pentru prima solicitare şi de transformare pentru următoarele solicitări. A dispus restituirea de către pârâta B. S.A. reclamantei a sumelor încasate în temeiul clauzelor cuprinse în art. 9 lit. b), c), d), e) şi f) din contractul de credit nr. x/30.01.2006 încheiat între reclamanta A., pârâtul C. şi pârâta B. S.A. şi a clauzelor cuprinse în art. 9.2 lit.
a) din actul adiţional încheiat între părţi la data de 25.04.2013 şi a obligat pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a dobânzii legale calculate asupra acestor sume începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 29.10.2015, şi până la achitarea integrală a acesteia. A respins cererea reclamantei de constatare a nulităţii absolute a clauzei cuprinse în art. 9.a din contractul de credit nr. x/30.01.2006 încheiat între reclamanta A., pârâtul C. şi pârâta B. S.A., referitoare la comisionul de rambursare anticipată, şi a clauzei cuprinse în art. 8.1 din actul adiţional încheiat la data de 25.04.2013. A respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei B. S.A. la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de rambursare anticipată. A obligat pârâta B. S.A. la plata către reclamanta A. a sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. S.A. a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 931/2017 din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admis apelul declarat de B. S.A., în contradictoriu cu intimaţii A. şi C., împotriva sentinţei civile nr. 68/18.01.2017 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, în dosarul nr. x/2015. A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii prevederii contractuale cuprinse în art. 5 din Contractul de credit, respectiv art. 2.10 din Condiţiile generale, precum şi dispoziţia privind restituirea sumelor încasate cu acest titlu, plus dobânda legală. S-au menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa apelată.
A fost obligată intimata A. să plătească apelantei suma de 2000 RON, cheltuieli parţiale de judecată în apel.
Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 931/2017 din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin adresa emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului.
Recursul a fost înregistrat la 13 august 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Prin rezoluţia completului din 14 august 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 noiembrie 2018 în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În şedinţa publică din 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate.
Analizând cu prioritate excepţia invocată din oficiu, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite cu următoarele considerente:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:
"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".
Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.
În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.
Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.
Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."
Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:
"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 931/2017 din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.