Punishment for human trafficking: necessity of prison sentence vs. suspension for reeducation purposes

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 234 din 10 decembrie 2003, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpații:

1. P.I. la un an închisoare, pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 și art. 76 lit. d) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la 2 ani și 6 luni închisoare și un an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 și a art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare și un an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Instanța a mai dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen., cu obligația prezentării sale în prima zi lucrătoare din fiecare trimestru, la S.S.R.S. de pe lângă Tribunalul Buzău.

S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.

S-a mai dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 473/P/2003.

2. Ș.M. la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe termenul de încercare de 7 ani.

Pe durata acestui termen de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 863 C. pen., el având obligația să se prezinte în prima zi lucrătoare a fiecărui trimestru, la S.S.R.S. de pe lângă Tribunalul Buzău.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.

De asemenea, instanța a mai dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 473/P/2003, dacă nu era arestat în altă cauză.

Pe latură civilă, s-a luat act că S.A., P.A.G., C.E.R., O.I.I. și M.G., nu s-au constituit părți civile.

S-a mai dispus confiscarea de la inculpatul P.I. a sumei de 30.000 Euro, iar de la inculpatul Ș.M., suma de 15.000 Euro.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul P.I. și concubina sa S.A., în perioada iulie 2002 – martie 2003, în mai multe rânduri, s-au deplasat în Italia, aici S.A. practicând prostituția, de regulă pe o șosea de centură din zona Torino.

Pe tot parcursul perioadei de timp menționate, inculpatul nu a lucrat, el ducându-și existența materială din banii câștigați de concubina sa în modul arătat.

La un moment dat, inculpatul a luat-o în Italia și pe verișoara sa, C.E.R., și de la aceasta percepând sume din banii obținuți de ea din practicarea prostituției.

La a doua deplasare în Italia, P.I. și C.E.R. au fost însoțite de Ș.M. și P.A.G., aceasta din urmă practicând și ea prostituția, din banii obținuți astfel o mare parte dându-i lui Ș.M.

Într-o a treia deplasare, P.I., C.E.R., Ș.M. și P.A.G. au luat-o în Italia și pe O.I.I., care, de asemenea, practicând prostituția, îi dădea o mare parte din banii obținuți, lui Ș.M.

De regulă, inculpații locuiau cu fetele în aceeași cameră de hotel, iar când vreuna din ele dorea să revină în țară, nu era lăsată. Mai mult, inculpatul Ș.M., la reîntoarcerea în țară, pentru a fi sigur că P.A.G. și O.I.I. nu se vor duce pe cont propriu în Italia, le-a oprit la el pașapoartele.

La data de 15 mai 2003, lucrătorii C.Z.C.C.O. Ploiești, au oprit o nouă plecare în Italia, a grupului format din inculpatul P.I., S.A., C.E.R. și M.G., acesta din urmă fiind racolată de inculpat tot pentru practicarea prostituției.

C.E.R. și M.G. aveau, la acele date, 17 ani.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și inculpatul P.I.

Parchetul și-a motivat apelul pe greșita încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpați și pe netemeinicia pedepselor aplicate acestora.

În apelul declarat, inculpatul P.I. a criticat hotărârea numai în ce privește aplicarea măsurii de siguranță a confiscării.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 161 din 5 aprilie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și a desființat sentința, după cum urmează:

- privind pe inculpatul P.I., a înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., a descontopit pedeapsa rezultantă, de 2 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, a înlăturat aplicarea art. 74 și a art. 76 lit. d) și e) C. pen., și în baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., iar în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În ce-i privește pe ambii inculpați, s-a făcut aplicarea art. 71, a art. 64 C. pen. și s-au înlăturat dispozițiile art. 861 și ale art. 863 din același cod.

S-a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Prin aceeași decizie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.I.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu referire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate, instanța de fond pronunțând, în opinia lor, o hotărâre temeinică sub acest aspect.

Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.

Conform art. 72 C. pen., text de lege, care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând la cauză aceste dispoziții legale, se reține că instanța de apel, în stabilirea și aplicarea pedepselor inculpaților, a avut în vedere pericolul social grav al infracțiunilor, acestea, prevăzute de o lege specială, aducând atingere normelor legale care vizează libertatea de acțiune și de dispunere, de viața proprie conform dreptului persoanei, și nu la obligarea vreunei alteia, împrejurările în care ele au fost săvârșite, respectiv în formă continuată, dar și persoana inculpaților, ambii fără antecedente penale.

S-a mai reținut că scopul pedepsei nu se poate atinge decât prin privare de libertate, inculpații, prin modalitățile în care au săvârșit faptele neputându-se reeduca decât prin executarea pedepsei principale într-un loc de detenție.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ș.M. și P.I. împotriva deciziei penale nr. 161 din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și al arestării preventive de la 16 mai 2003 până la punerea efectivă în libertate, pentru inculpatul P.I., iar pentru inculpatul Ș.M., timpul reținerii din 16 mai 2003 și al arestării preventive de la 26 iunie 2003 până la punerea efectivă în libertate.

Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 1.200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2004.