Competence to hear appeals against Tribunal decisions in credit disputes valued under 200,000 RON

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare, sub număr de dosar x/2015, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., să constate să sunt abuzive şi nule de drept clauzele prevăzute în Contractul de credit nr. x/30.06.2011 încheiat între pârâtă, în calitate de creditoare, pe de o parte, şi reclamant în calitate de debitor, pe de altă parte, prevăzute la pct. 5.3, pct. 5.4, pct. 2.1, pct. 2.2, pct. 2.3, pct. 2.4, pct. 2.7, pct. 2.8 din contract, să oblige pârâta să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de comision de administrare, comision de risc şi suma încasată ca urmare a calculării unei dobânzi mai decât cea prevăzută la pct. 5.1 din contract, să oblige pârâta să emită un nou plan de rambursare a creditului prin eliminarea costurilor determinate de perceperea comisionului de administrare si a comisionului de risc şi să dispună actualizarea obligaţiilor de plată stabilite în sarcina pârâtei cu dobânda legală până la data executării efective a acestor obligaţii.

Prin sentinţa civilă nr. 796 din 25 ianuarie 2017 pronunţată de Judecătoria Baia Mare s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual active şi excepţia lipsei de interes a reclamantului invocată de pârâtă; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a C. S.A.; s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată de pârâtă şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A şi cu intervenienţii D. şi E..

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1561 din 4 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat. A fost obligat apelantul să plătească intimatei F. S.A., suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1561 din 4 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

La termenul din 28 iunie 2018, Curtea de Apel Cluj, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului.

Prin decizia nr. 125/2018 din 28 iunie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale de soluţionare a recursului şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1561/A/2017 pronunţată de Tribunalul Maramureş, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (3) C. proc. civ., curţile de apel judecă ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege. S-a apreciat că, în cauză, hotărârea dată în apel nu este susceptibilă de încadrare în situaţiile vizate de art. 96 pct. 3 C. proc. civ., context, în care sunt aplicabile regulile de drept comun în materia competenţei materiale a instanţelor, conform dispoziţiilor art. 97 pct. 1 coroborat cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursului revenind instanţei supreme.

Recursul a fost înregistrat la 30 iulie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin rezoluţia completului din 5 septembrie 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 noiembrie 2018 în vederea discutării excepţiei de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei sale materiale, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi urmează să o admită cu următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Maramureş, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:

"nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1561 din 4 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.