Jurisdictional declination of civil appeals against tribunal decisions in claims under 200,000 RON following Constitutional Court invalidation of transitional appellate thresholds
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared itself materially incompetent, declined jurisdiction in favor of the Bacău Court of Appeal, and dismissed the appeal without further substantive review, thereby upholding the procedural validity of the appeal while leaving the merits to be decided by the lower appellate court. The dispute involved a plaintiff seeking the restitution of unjustified payments and contractual differences from multiple defendants, including law firm and sole proprietor entities, challenging the appeal court's decision that had reversed the first-instance judgment which had partially granted the plaintiff's claims and ordered joint liability for the sums owed. The decisive legal basis was Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, read in conjunction with the binding interpretation from the High Court's recusal in the interest of law (Decision No. 18/2018), which established that appeals against tribunal decisions rendered in monetary claims valued up to 200,000 RON fall under the jurisdiction of the courts of appeal, following the Constitutional Court's invalidation of the transitional provisions in Law No. 2/2013 that had previously excluded such matters from further appellate review.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 517 alin. (4) C. proc. civ, art. 135 alin. (2) C. proc. civ; Jurisdictional declination of civil appeals against tribunal decisions in claims under 200,000 RON following Constitutional Court invalidation of transitional appellate thresholds: The dispute involved a plaintiff seeking the restitution of unjustified payments and contractual differences from multiple defendants, including law firm and sole proprietor entities, challenging the appeal court's decision that had reversed the first-instance judgment which had partially granted the plaintiff's claims and ordered joint liability for the sums owed. The decisive legal basis was Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, read in conjunction with the binding interpretation from the High Court's recusal in the interest of law (Decision No. 18/2018), which established that appeals against tribunal decisions rendered in monetary claims valued up to 200,000 RON fall under the jurisdiction of the courts of appeal, following the Constitutional Court's invalidation of the transitional provisions in Law No. 2/2013 that had previously excluded such matters from further appellate review.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision applied in the dispositive to decline jurisdiction to the Bacău Court of Appeal due to material incompetence.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 august 2015 pe rolul Judecătoriei Bacău, sub număr de dosar x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. - Cabinet de avocat şi B., PFA C. şi C., PFA D., fiecare în solidar cu PFA E., E., PFA F. şi F., solicitând instanţei, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii în solidar cu persoanele responsabile (E. şi F.) la restituirea unor plăţi nejustificate, respectiv: 3000 RON - B.; 10362 RON - PFA C. şi 6500 RON - PFA D..
Au solicitat, totodată, actualizarea acestor sume cu dobânda legală şi cu rata inflaţiei, de la data producerii prejudiciului până la restituirea sumei integrale.
Prin sentinţa civilă nr. 5818/2016 din 4 octombrie 2016 pronunţată de Judecătoria Bacău, s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei PFA F. şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea faţă de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinţă.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea faţă de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului E..
S-a admis în parte acţiunea principală formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii E., F., PFA E., "B.-Cabinet de avocat", PFA C., C., PFA G., D..
S-a respins ca nefondată acţiunea faţă de pârâta PFA E..
Au fost obligaţi pârâţii E., F., B. - Cabinet de avocat să achite în solidar către reclamant suma de 3000 RON plată efectuată de către reclamant A. în luna februarie 2014 către B. - Cabinet de avocat.
Au fost obligaţi pârâţii E., F., PFA C. şi C. să achite în solidar către reclamant suma de 10.362 RON reprezentând diferenţa între contravaloarea contractului de prestări servicii nr. x/10.02.2013 şi plăţi efectuate de către reclamantul A. în anul 2013.
Au fost obligaţi pârâţii E., F., PFA G. şi D. să achite în solidar către reclamant suma de 7.800 RON reprezentând contravaloarea a şase facturi fiscale emise de către A. în luna octombrie 2013.
Au fost obligaţi pârâţii să achite în solidar reclamantului suma de 2527 cheltuieli de judecată (1098 RON taxă de timbru şi 1429 RON onorariu avocat).
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel pârâtele F. şi D. şi pârâtul E..
Prin decizia civilă nr. 390/2018 din 20 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, au fost admise ambele apeluri formulate de apelanţii-pârâţi F., D. şi pârâtul E. împotriva sentinţei civile nr. 5818/2016 din 4 octombrie 2016 pronunţată de Judecătoria Bacău, în contradictoriu cu intimatul - reclamant A., intimaţii - pârâţi PFA G. (RADIAT), CABINET AVOCAT B.,C., PFA C., PFA E., PFA F. (RADIAT). A fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată şi pe fond, a fost respinsă acţiunea având ca obiect pretenţii, ca nefondată.
S-a menţinut soluţia instanţei de fond privind soluţionarea excepţiilor.
A fost obligat intimatul A. să achite apelantului E. suma de 500 RON cheltuieli de judecată.
Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 390/2018 din 20 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal.
Prin adresa emisă de Tribunalul Bacău, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 3 septembrie 2018.
Prin rezoluţia completului din 10 septembrie 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 noiembrie 2018 în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În şedinţa publică din 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale.
Analizând cu prioritate excepţia invocată din oficiu, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite cu următoarele considerente:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:
"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".
Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.
În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.
Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.
Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."
Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:
"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Bacău, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Bacău, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:
"nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 390/2018 din 20 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.