Tardiness of appeal against rejection of Constitutional Court referral due to missed 48-hour deadline for constitutional exception
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed as tardy the appeal against the appeal court's decision, thereby leaving in force the appellate ruling that had rejected the lower court's decision to refer a constitutional question. The dispute arose from a claim to compel the execution of a prior civil judgment, where the initial court had dismissed the action; during appeal, the plaintiff filed a request to refer the unconstitutionality of a specific provision of the Pensions Law to the Constitutional Court, which the appellate court rejected as inadmissible. Relying on Article 29(5) of Law No. 47/1992, which mandates a strict 48-hour deadline for appealing such specific procedural orders, and Article 181 of the Civil Procedure Code regarding the calculation of time limits, the court determined that the filing deadline expired on September 25, 2017. Since the appeal was not filed until November 14, 2017, the court applied the doctrine of decadence under Article 185(1) of the Civil Procedure Code to reject the remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 150 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ; Tardiness of appeal against rejection of Constitutional Court referral due to missed 48-hour deadline for constitutional exception: Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, hotărârea prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2018
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10.01.2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, solicitând obligarea acesteia la punerea în executare a sentinţei civile nr. 10040/07.11.2016, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/1015.
Prin sentinţa civilă nr. 1913/17.03.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, în cadrul căruia a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 150 alin. (3) din Legea nr. 263/2010.
Prin decizia civilă nr. 4514/22.09.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 150 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 şi a respins ca nefondat apelul.
Reclamantul A. a atacat cu recurs dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, adoptată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale prin decizia civilă nr. 4514/22.09.2017.
În motivare, recurentul a arătat că la judecata apelului compunerea completului a fost schimbată sistematic, apreciind astfel că este incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
O altă critică vizează aspectele reţinute de curtea de apel, care nu a invocat încălcarea unui text din Constituţie, ci a art. 6 din C.E.D.O.
În opinia recurentului, având în vedere că art. 6 din C.E.D.O. are corespondent în art. 21 din Constituţie, curtea de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, ipoteză reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
În continuare, a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a susţinut că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură, întrucât nu a cercetat dosarul nr. x/2017, prin care Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 150 alin. (3) din Legea nr. 263/2010.
A mai arătat recurentul că motivarea curţii de apel este una laconică, subsumând această critică motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a susţinut că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 10040/07.11.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/1015, dar şi a hotărârii nr. 30.198/2004 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
În final, a susţinut că decizia atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, întrucât s-a apreciat ca fiind legală o hotărâre emisă de pârâtă, cu nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti executorii.
Recursul a fost depus la Curtea de Apel Bucureşti la data de 14.11.2017.
La data de 08.01.2018 intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.
Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:
Recurentul A. a promovat recurs împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale adoptată prin dispozitivul deciziei civile nr. 4514/22.09.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, hotărârea prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă la ora zero a zilei următoare", iar potrivit alin. (2), "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează."
Cum decizia atacată a fost pronunţată la 22.09.2017, aplicarea textelor de lege citate mai sus relevă că termenul de 48 de ore pentru declararea recursului a început să curgă la ora zero a zilei de 23.09.2017 şi s-a împlinit la ora 24:00 a zilei de 25.09.2017, în condiţiile în care 24.09.2017 a fost o zi nelucrătoare (duminică).
Recurentul a declarat calea de atac la data de 14.11.2017, după împlinirea termenului.
În considerarea argumentelor expuse, văzând dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui act procedural atrage decăderea, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 4514/22.09.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.