Conflict of jurisdiction resolved in favor of neighboring court for retired judge's pension recalculation suit against employer tribunal

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22.03.2018 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Dâmboviţa şi Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâtul Tribunalul Dâmboviţa să emită şi să transmită atât reclamantului, cât şi pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, o adeverinţă-tip, privind actualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor, din care să rezulte valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, majorată cu procentul de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 şi cu procentul de 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, până la data de 01.10.2016, urmând ca procentul de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 să se aplice şi în continuare; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei Casei Judeţeană de Pensii Dâmboviţa la actualizarea pensiei de serviciu, începând cu data de 09.04.2015 până la data de 01.10.2016, potrivit venitului brut lunar menţionat în adeverinţa tip emisă de Tribunalul Dâmboviţa pentru aceeaşi perioadă, la emiterea deciziei de pensionare, pentru aceeaşi perioadă, cu menţionarea cuantumului pensiei rezultat în urma actualizării şi la plata diferenţei dintre cuantumul pensiei astfel calculat şi pensia efectiv plătită, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se adaugă dobânda legală aferentă, ambele calculate de la data scadenţei lunare până la plata efectivă.

Prin sentinţa civilă nr. 1074/14.06.2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că prin decizia nr. 290/26.04.2018, Curtea Constituţională a României a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale; de asemenea, a statuat că textele art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă sau pârâtă, reţinând că permiterea cumulului competenţei jurisdicţionale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, contrar art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie.

Având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin decizia nr. 290/2018, nepublicată la acel moment, a apreciat că pentru justa soluţionare a cauzei se impune declinarea competenţei, subliniind că publicarea ulterioară a considerentelor ar atrage depăşirea termenului prevăzut de art. 131 C. proc. civ.

A notat Tribunalul Dâmboviţa că reclamantul a pus concluzii în sensul declinării competenţei în favoarea Tribunalului Argeş.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş la 25.06.2018.

Prin încheierea din 31.10.2018, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În ipoteza în care reclamantul ocupă una din funcţiile indicate la art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., legea instituie o derogare de la prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Prin urmare, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. sunt dispoziţii speciale, de strictă interpretare şi aplicare, reglementând expres doar situaţia în care cererea este formulată de un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier; decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale nu afectează sintagma "curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din finalul art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Or, în speţă, reclamantul nu are calitatea de judecător, fiind eliberat din funcţie prin pensionare, astfel că nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul niciunei instanţe judecătoreşti.

A apreciat Tribunalul Argeş că prin extinderea aplicării art. 127 C. proc. civ. către foştii judecători s-ar încălca dispoziţiile art. 122 C. proc. civ., potrivit cărora reguli noi de competenţă s-ar putea stabili numai prin modificarea C. proc. civ.

Pe de altă parte, a reţinut că dispoziţiile art. 122 C. proc. civ. se opun interpretării extensive a art. 127 C. proc. civ. şi din perspectiva faptului că litigiul vizează fostele raporturi de muncă între părţi, rămânând un conflict de muncă, care, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, este de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, Tribunalul Dâmboviţa a fost învestit să se pronunţe asupra cererii prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Dâmboviţa şi Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, solicitând, în esenţă, actualizarea cuantumului pensiei de serviciu.

Conflictul negativ de competenţă a fost generat de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Prin decizia nr. 290/26.04.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/23.07.2018, Curtea Constituţională a României a reţinut că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz; permiterea cumulului competenţei jurisdicţionale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, contrar art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie.

În speţă, Tribunalul Dâmboviţa are calitatea de pârât, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor alin. (2) al art. 127 C. proc. civ., astfel că nu prezintă relevanţă calitatea reclamantului de judecător în funcţie sau eliberat din funcţie prin pensionare.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Analiza actelor dosarului relevă că la primul termen de judecată acordat de Tribunalul Dâmboviţa, reclamantul, prin avocat, a solicitat declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, aflat în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Ploieşti, respectiv Curtea de Apel Piteşti.

Aşa fiind, reclamantul şi-a manifestat opţiunea, în condiţiile art. art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii sale.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Argeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.