Consumer credit clause challenge over RON 200,000 threshold transferred to appeals court for jurisdictional review.

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22.04.2016 pe rolul Judecătoriei Botoşani, secţia Civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A., B. S.A. - Sucursala Botoşani şi S.C. C. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 5 din Condiţiile speciale ale contractului de credit bancar nr. 978/23.04.2007, coroborat cu art. 2.6, 2.10. lit. a) şi 2.11 din Condiţiile generale ale contractului de credit, cu privire la modalitatea de calcul a dobânzii şi de modificare a acesteia, la art. 7 şi 8 din Condiţiile speciale, coroborate cu art. 2.6 din Condiţiile generale, cu privire la modalitatea de majorare a nivelului dobânzii curente/dobânda penalizatoare, la art. 5 din Condiţiile speciale, coroborat cu art. 2.10 lit. a) şi 2.11 din Condiţiile generale ale contractului de credit, respectiv articolul din actul adiţional nr. x/16.09.2010 la contractul de credit bancar şi art. 9.1 din actul adiţional din data de 06.11.2012, cu privire la modalitatea de calcul a dobânzii variabile şi a formulei de calcul a acesteia, la art. 9 lit.

b) din Condiţiile speciale, coroborat cu art. 3.1 din Condiţiile generale, respectiv al clauzei prevăzute la art. 7 din actul adiţional din 06.11.2012 la contractul de credit, la art. 9 lit.

c) din Condiţiile speciale, coroborat cu art. 3.9 din Condiţiile generale ale contractului de credit, precum şi al clauzei prevăzute în articolul din actul adiţional nr. x/16.09.2010 şi în art. 9.2 lit.

a) din actul adiţional din data de 06.11.2012, cu privire la comisionul de administrare, la art. 9 lit.

f) din Condiţiile speciale, coroborat cu art. 3.8 din Condiţiile generale, la art. 9 lit. d) şi e) din Condiţiile speciale, coroborat cu art. 3.4 din Condiţiile generale, privind comisionul de transformare, la art. 3.7 şi 4.11 din Condiţiile generale şi la art. 8.4 lit. c) şi d), coroborat cu art. 9.14 penultima teză din actul adiţional din 06.11.2012; de asemenea, a solicitat să dispună obligarea pârâtelor la modificarea convenţiei de credit, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive, sub sancţiunea unor daune cominatorii în cuantum 100 RON pe fiecare zi întârziere; obligarea pârâtelor la întocmirea unui nou grafic de rambursare, în funcţie de noile costuri ale creditului şi la calcularea şi perceperea, pe toată durata contractului, a unei dobânzi, conform formulei "EURIBOR la 6 luni + 2,5 p.p. marjă fixă" sau, în subsidiar, obligarea pârâtei, la calcularea şi perceperea, pe toată durata contractului, a unei dobânzi conform formulei "EURIBOR Ia 6 luni + 2,63 p.p. marjă fixă", precum şi la restituirea sumelor încasate abuziv cu titlu de dobândă, dobândă majorată, comision de acordare, comision de administrare şi comision de urmărire riscuri, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2159/05.05.2017, Judecătoria Botoşani, secţia Civilă a respins excepţia lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect comisionul de transformare, a admis în parte acţiunea, a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor inserate la art. 5 alin. (2) teza a II-a, art. 7, 8 şi 9 lit. c) şi f) din Condiţiile speciale ale contractului de credit bancar nr. 978 din 23.04.2007, la art. 2.6, 2.10 lit. a), 2.11, 3.7, 3.8 şi 3.9 din Condiţiile generale ale aceluiaşi contract, precum şi la art. 9.1 şi 9.2 lit.

a) din actul adiţional nr. x/16.09.2010 la contractul de credit bancar; a dispus înlăturarea clauzelor constatate abuzive şi a obligat pârâta B. S.A. să modifice clauzele de la art. 5 din contractul de credit, în sensul că dobânda contractuală este formată din marja fixă de 2,50 puncte procentuale, la care se adaugă EURIBOR la 6 luni, respectiv să restituie reclamantului sumele reprezentând dobândă încasată suplimentar; de asemenea, a obligat pârâta B. S.A. să restituie reclamantului suma de 368,55 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data efectuării plăţii, reprezentând comision de administrare, precum şi suma de 2.071,19 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data efectuării plăţii, cu titlu de comision de urmărire riscuri, sume la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata efectiva a debitului; a obligat pârâta S.C.

C. S.A. să restituie reclamantului suma de 457,04 euro, reprezentând comisioane restante încasate, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data achitării sumelor până la restituirea efectivă a debitului. Prin aceeaşi sentinţă, prima instanţă a mai obligat pârâtele la recalcularea ratelor şi la emiterea unui nou grafic de rambursare, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al art. 9 lit. b), d) şi e) din Condiţiile speciale şi al art. 3.1, 3.4 şi 4.11 din Condiţiile generale, precum şi al art. 7 din actul adiţional nr. x/16.09.2010 şi obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON pe zi de întârziere; au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtei B.

S.A. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe B. S.A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 1392-A/21.11.2017, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a înlăturat dispoziţiile vizând constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate la art. 5 alin. (2) teza a II-a (sintagma "la care se adaugă 2,5 p.p." din contractul bancar nr. 978/23.04.2007), la art. 9 lit. c) şi art. 3.9 din Condiţiile generale şi la art. 9.1 din actul adiţional nr. x/16.09.2010, dar şi cele vizând obligarea pârâtei B. S.A. la modificarea dobânzii contractuale în EURIBOR de la 6 luni + marja fixă de 2,5 puncte procentuale şi la restituirea sumei de 368,55 euro, reprezentând comision de administrare; de asemenea, a înlăturat dispoziţia privind obligarea pârâtelor la restituirea sumelor reprezentând dobânda încasată suplimentar, a obligat pârâtele să restituie reclamantului diferenţa de dobândă încasată peste procentul stabilit prin contract, respectiv 10,5% pe an, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi a obligat intimatul să plătească apelantei suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, după compensare şi reducere.

Împotriva deciziei din apel, A. şi B. S.A. au declarat recurs.

Recursurile au fost depuse la Tribunalul Botoşani şi au fost înaintate spre soluţionare Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, care, prin decizia nr. 138/13.09.2018, şi-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte, luând în examinare în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către intimaţi, reţine următoarele:

Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Botoşani, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON şi deciziei de completare a acesteia.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituţională.

Curtea Constituţională a statuat că "efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speţă, hotărârea prin care a fost soluţionat apelul a fost pronunţată la 21.11.2017, ulterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

De aceea, în condiţiile în care deciziile atacate au fost pronunţate de Tribunalul Botoşani, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine Curţii de Apel Suceava, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 1392-A/21.11.2017, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.