Credit contract dispute: material incompetence declared and jurisdiction transferred to the Court of Appeal.

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29.02.2016 pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, secţia Civilă, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. şi C. S.A. - Sucursala Târgu Mureş, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate caracterul abuziv al clauzelor de la art. 1.2, 5.1 şi 1.3 lit. a) din contractul de credit nr. x încheiat la 23.01.2008 şi la art. I pct. 1 din actul adiţional la contract şi să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Prin sentinţa nr. 5753/25.11.2016, Judecătoria Târgu Mureş, secţia Civilă a admis în parte acţiunea, a constatat caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 5.1 (în ceea ce priveşte modificarea marjei fixe prin decizia băncii) şi la art. 1.3 lit. a) din contractul de credit nr. x/23.01.2008 şi a dispus eliminarea acestora din contract; a fost obligată pârâta să restituie reclamanţilor sumele care depăşesc marja fixă de 4,3% pe an, începând cu data încheierii contractului până la data acceptării tacite a actului adiţional prevăzut de O.U.G. nr. 50/2010, precum şi suma percepută cu titlu de comision de acordare, a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată şi a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 2.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, A., B. şi C. S.A. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 94/A/27.02.2018, Tribunalul Specializat Mureş - Litigii cu Profesioniştii a admis apelul declarat de A. şi B., a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a constatat caracterul abuziv al clauzei inserate la art. I. pct. 1 din actul adiţional din 17.09.2010 la contractul de credit nr. x/23.01.2008, prin care s-a stabilit o marjă a băncii de 6,3%, a obligat pârâta C. S.A. să restituie reclamanţilor sumele încasate în plus cu titlu de dobândă, ce depăşesc marja băncii de 4,3%, de la data încheierii actului adiţional la contractul de credit până la momentul încetării perceperii acestor sume, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data încasării sumelor până la data plăţii efective şi să plătească reclamanţilor suma de 4.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi a respins cererea apelanţilor de obligare a intimatei C. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în apel; apelul declarat de C. S.A. a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi recurenta-pârâtă C. S.A. au declarat recurs.

Recursurile au fost depuse la Tribunalul Specializat Mureş şi au fost înaintate spre soluţionare Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care, prin decizia nr. 1689/R/26.09.2018, şi-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Specializat Mureş, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON şi deciziei de completare a acesteia.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituţională.

Curtea Constituţională a statuat că "efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speţă, hotărârea prin care au fost soluţionate apelurile a fost pronunţată la 27.02.2018, ulterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

De aceea, în condiţiile în care decizia atacată a fost pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine Curţii de Apel Târgu Mureş, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 94/A/27.02.2018, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş - Litigii cu Profesioniştii, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.