Competence of appellate courts for cash-appealable claims under RON 200,000 following constitutional invalidation of Supreme Court threshold

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14.12.2016 pe rolul Judecătoriei Motru, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâtele E. S.A., E. S.A. - Agenţia Motru şi F., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor inserate la art. 4.10, lit. a) şi b) şi art. 5.1 din Contractul de credit nr. x/29.10.2007, dar şi la art. III pct. 8 şi 11 din actul adiţional nr. x/31.03.2011 la convenţia de credit şi, ca o consecinţă, să dispună eliminarea din contract a clauzelor abuzive şi obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare şi comision de administrare, actualizate la data plăţii cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă; de asemenea, au solicitat stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb franc elveţian-leu, la cursul existent în momentul semnării contractului, curs care să rămână valabil pe toată perioada derulării contractului, eliberarea unui nou grafic de rambursare a creditului, denominarea în moneda naţională a plăţilor şi obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate, provenite din diferenţa de curs valutar, actualizate la data plăţii cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 821/04.04.2017, Judecătoria Motru a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, A., B., C. şi D. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 787/29.11.2017, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis apelul şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul a admis în parte acţiunea, a constatat caracterul abuziv al clauzei inserate la art. 4.10 lit. a) din contract, a dispus restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare, actualizate la data plăţii, la care se adaugă dobânda legală; a dispus recalcularea şi plata ratelor în moneda creditului la cursul de schimb de la data încheierii contractului şi restituirea sumelor încasate cu titlu de diferenţă de curs valutar, actualizate la data plăţii cu coeficientul de inflaţie şi cu dobânda legală aferentă, calculată începând cu data încasării ratelor până la plata efectivă a sumelor; a respins cererea privind denominarea în moneda naţională a plăţilor; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi a obligat intimata-pârâtă la plata către apelanţii-reclamanţi a sumei de 4.900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, E. S.A. a declarat recurs, care a fost depus la Tribunalul Gorj şi înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituţională.

Curtea Constituţională a statuat că "efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată la 29.11.2017, ulterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

De aceea, în condiţiile în care decizia atacată a fost pronunţată de Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei nr. 787/29.11.2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.