Jurisdiction for cassation appeals on money-valued claims under 200,000 RON after unconstitutionality of the 1,000,000 RON threshold

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31.03.2016 pe rolul Judecătoriei Zalău, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 4.10 lit. a) şi b) şi art. 5.1 din contractul de credit nr. x, încheiat între părţi la 31.10.2007, cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea comisionului de acordare perceput pretins abuziv, în cuantum de 750 franci elveţieni, a comisionului de administrare lunară, în procent de 0,10% din valoarea soldului creditului, încasat în perioada 31.10.2007-15.11.2011 şi a sumelor plătite în baza clauzei cuprinse la art. 5.1 din contract, în plus faţă de cursul valutar de la data acordării creditului, precum şi la plata dobânzii legale aferente sumelor ce urmează a fi restituite, calculată de la data încasării de către pârâtă până la data restituirii efective; de asemenea, a solicitat îngheţarea cursului de schimb valutar franc elveţian-leu, respectiv calcularea şi plata ratelor la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului şi obligarea pârâtei la modificarea contractului de credit conform celor menţionate mai sus şi la emiterea unui nou grafic de rambursare, în conformitate cu aceste modificări, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1546/23.09.2016, Judecătoria Zalău a admis în parte cererea de chemare în judecată, a constatat caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 4.10 lit. a) şi b) din contractul de credit nr. x/31.10.2007, încheiat între părţi, a obligat pârâta să restituie reclamantei sumele încasate cu titlu de comision de acordare şi de administrare lunară, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata efectivă, a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 240 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, A. şi B. S.A. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 417/17.04.2018, Tribunalul Sălaj, secţia Civilă a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva acestei decizii, ambele părţi au declarat recurs.

Recursurile au fost depuse la Tribunalul Sălaj şi au fost înaintate spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Sălaj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituţională.

Curtea Constituţională a statuat că "efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată la 17.04.2018, ulterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

De aceea, în condiţiile în care decizia atacată a fost pronunţată de Tribunalul Sălaj, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

ENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurenta-reclamantă A. şi de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 417/17.04.2018, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.