Swiss franc loan challenge sent to court of appeal on jurisdiction grounds.

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 06.04.2016 pe rolul Judecătoriei Huedin, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor inserate în contractul de credit nr. x/29.11.2007 la art. 2.4, 3.1 lit. b), 3.3, 3.5, 3.7, 4.1, 4.6 şi 11.4, în privinţa sintagmei "cu excepţia celor privind valoarea ratelor de credit şi rata dobânzii curente, care se vor opera de către Bancă, în condiţiile prezentului Contract", să dispună înlăturarea clauzelor abuzive şi derularea contractului în continuare, în lipsa acestora; de asemenea, a solicitat să fie obligată pârâta la restituirea către reclamanţi a sumelor de bani plătite în plus, cu titlu de dobândă curentă revizuibilă, în intervalul cuprins între data încheierii convenţiei de credit şi cea a formulării cererii de chemare în judecată, a echivalentului în RON al sumei de 1.459,53 franci elveţieni, încasată cu titlu de comision de procesare şi al sumelor reprezentând comision de administrare lunară a creditului, percepute în perioada cuprinsă între 30.12.2007 şi data introducerii cererii de chemare în judecată, sume la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data achitării acestora până la restituirea lor efectivă. Au mai solicitat reclamanţii să se dispună conversia creditului în RON, iar cursul să fie îngheţat la nivelul valorii francului elveţian la data acordării creditului, pârâta să fie obligată la emiterea unui nou grafic de plată a ratelor, care să le fie comunicat sub semnătură şi la recalcularea dobânzii retroactiv, de la data încheierii convenţiei de credit, în funcţie de valoarea indicelui de referinţă LIBOR, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 695/26.10.2016, Judecătoria Huedin a admis în parte acţiunea, a constatat caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 2.4, 3.1 lit. b), 3.3, 3.5, 3.7 şi 11.4 din contractul de credit nr. x din 29.11.2007, a obligat pârâta la restituirea către reclamanţi a sumelor încasate cu titlu de dobândă percepută peste dobânda de 4,9 %, în baza clauzelor abuzive inserate la art. 3.1 lit. b) şi 3.3 din contract, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data perceperii sumei până la data restituirii integrale, a mai obligat pârâta la restituirea către reclamanţi a sumei de 1.459,35 franci elveţieni ori a echivalentului în RON la data plăţii, încasată cu titlu de comision de procesare în baza clauzei abuzive inserate la art. 3.5 din contract, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la 30.11.2007 până la data restituirii integrale, precum şi la restituirea către reclamanţi a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare în procent de 0,23% aplicat soldului creditului, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data perceperii acestora până la data restituirii integrale; a respins restul capetelor de cerere şi a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

Împotriva acestei sentinţe, C. S.A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1412/23.10.2017, Tribunalul Specializat Cluj a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor inserate la art. 3.1.lit. b) şi art. 3.3 teza a II-a din contractul de credit nr. x din 29.11.2007 în ceea ce priveşte caracterul revizuibil al dobânzii începând cu al doilea an de creditare şi a înlăturat dispoziţia de obligare a pârâtei la restituirea către reclamanţi a sumelor încasate cu titlu de dobândă percepută peste dobânda de 4,9% în baza clauzelor abuzive, precum şi la plata dobânzii legale aferente; a obligat intimaţii la plata către apelantă a sumei de 1.244,44 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, a obligat apelanta la plata către intimaţi a sumei de 500 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, a compensat cheltuielile de judecată acordate în apel şi, pe cale de consecinţă, a obligat intimaţii la plata către apelantă a sumei de 744,44 RON.

Împotriva deciziei din apel, C. S.A. a declarat recurs, care a fost depus la Tribunalul Specializat Cluj şi înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La 13.08.2018 intimaţii-pârâţi au depus la dosar note scrise, prin care au invocat excepţiile inadmisibilităţii şi necompetenţei materiale a instanţei supreme.

Luând în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale, Înalta Curte, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Specializat Cluj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituţională.

Curtea Constituţională a statuat că "efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată la 23.10.2017, ulterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

De aceea, în condiţiile în care decizia atacată a fost pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1412/23.10.2017, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.